de sr. Cristiana Coşa, OSB
Laic, dedicat cultului marian şi instruirii creştine a ţăranilor şi a copiilor, el a fondat, cu ajutorul soţiei sale, Sanctuarul "Rozariului din Pompei" şi congregaţia de surori cu acelaşi titlu. Spunea des: "Cel care răspândeşte Rozariul este mântuit."
Bartolo Longo s-a născut la 10 februarie 1841 în Latiano, un orăşel din Apulia, iar familia sa, care se bucura de o anumită bunăstare, i-a oferit o bună educaţie culturală şi religioasă, permiţându-i să studieze până la obţinerea unei diplome în drept la Universitatea din Napoli în anul 1864. În anii următori, a trecut printr-o fază de puternice frământări interioare, care i-au provocat o criză profundă, dar s-a întors la credinţă datorită îndrumării spirituale a mai multor preoţi, inclusiv a părintelui dominican Alberto Radente. După convertirea sa, s-a angajat să promoveze opere de caritate şi s-a dedicat rugăciunii. Frecventând cenaclul de spiritualitate animat de nobila Caterina Volpicelli la Napoli, a cunoscut-o pe contesa Marianna Farnararo, văduva De Fusco, proprietara mai multor terenuri în Valea Pompeiului. În calitate de administrator al proprietăţilor contesei, s-a străduit ca populaţia locală, care trăia într-o mare sărăcie economică, culturală şi religioasă, să aibă parte de o educaţie religioasă şi, cu ajutorul unor preoţi, a înfiinţat o Asociaţie a Rozariului. În anul 1875 a adus la Pompei o imagine a Maicii Domnului, iar în anul următor a început construirea unui sanctuar, care a fost consacrat Maicii Rozariului la 7 mai 1891. Împreună cu contesa De Fusco, care i-a devenit soţie, în anul 1893 a donat proprietatea sanctuarului Papei Leon al XIII-lea, care l-a transferat sub jurisdicţia Sfântului Scaun, lăsând administrarea sa celor doi soţi. Prin scrierea şi distribuirea de cărţi, broşuri şi reviste, Bartolo Longo a răspândit devoţiunea faţă de Fecioara Maria a Rozariului din Pompei. Papa Pius al XI-lea i-a acordat Marea Cruce a Ordinului Sfântului Mormânt din Ierusalim. Alături de sanctuar, Longo a construit "Sanctuarul Carităţii", creând un conglomerat de opere sociale care şi astăzi înconjoară bazilica mariană, primind sute de persoane aflate în dificultate şi în greutăţi sociale.
A murit la 5 octombrie 1926, iar la funeraliile sale a participat o mulţime numeroasă. A fost beatificat de Sfântul Ioan Paul al II-lea la 26 octombrie 1980, care l-a descris pe fericit ca fiind un "apostol al Rozariului" şi un "instrument al Providenţei" în apărarea credinţei creştine, într-o perioadă de scepticism şi anticlericalism.
Ulterior, a fost pregătită Positio super canonizatione, document care descrie profilul biografic şi argumentează eroicitatea virtuţilor. Prin el s-a demonstrat nu numai continuitatea şi creşterea cultului adus fericitului, ci şi forţa motrice a exemplului său şi importanţa mijlocirii sale pentru rezolvarea problemelor legate de nevoile celor mai nevoiaşi şi dezavantajaţi oameni. Sesiunea ordinară a cardinalilor şi a episcopilor s-a reunit la 18 februarie anul acesta şi a decis afirmativ cu privire la oportunitatea canonizării Fericitului Bartolo Longo. Părinţii cardinali şi episcopi au subliniat actualitatea exemplului său şi relevanţa sa universală ca model singular de mărturie a evangheliei. La 18 iunie 2024, Mons. Tommaso Caputo, arhiepiscop prelat şi delegat pontifical al sanctuarului de la Pompei, împreună cu Mons. Antonio Di Donna, episcop de Acerra şi preşedinte al Conferinţei Episcopale din Campania, au prezentat Sfântului Părinte o petiţie pentru a solicita canonizarea Fericitului Bartolo Longo cu dispensă de miracol, convinşi că acesta ar oferi un model excelent pentru viaţa Bisericii şi o mărturie exemplară de caritate creştină pentru societatea civilă a timpului nostru din întreaga lume. Fericitul Bartolo Longo va fi declarat sfânt la 19 octombrie de Papa Leon al XIV-lea. Exemplul lui să ne inspire în apropierea noastră tot mai mare de Fecioara Maria prin intermediul Rozariului.
