de pr. Iosif Dorcu
În sud-vestul Indiei, în statul Kerala, pe o insulă la doar doi kilometri de ţărm, se află sanctuarul naţional de la Vallarpadam, numit şi Bazilica Fecioarei Maria a Răscumpărării. Este unul dintre cele mai importante şi frecventate sanctuare ale acestei ţări, aici ajungând anual aproximativ cinci milioane de pelerini, chiar şi necreştini.
Istoria sanctuarului începe odată cu apariţia în aceste locuri a unei icoane pe care comercianţii portughezi, conduşi de cunoscutul Vasco da Gama, au adus-o în anul 1524. În anul 1676, vechea biserică dedicată Sfântului Duh, în care a fost aşezat iniţial tabloul, a fost distrusă în urma unor mari inundaţii, însă icoana a fost găsită plutind pe apă, nefiind nicidecum deteriorată. A fost recuperată chiar de primul-ministru al regiunii Cochin, Paliyath Raman Valiyachan, care ulterior a oferit terenul pentru construirea sanctuarului. În cinstea lui, în biserică arde mereu o candelă, neîntrerupt, din anul 1676.
În luna mai a anului 1752 a avut loc un miracol care a făcut din Vallarpadam un important centru de pelerinaj. Trăia aici o tânără femeie numită Meenakshi Amma, care provenea dintr-o familie nobilă cu numele Palliyil Veedu. Într-o zi ea naviga cu o barcă, împreună cu fiul ei, spre o insulă vecină, la Mattancherry. A apărut dintr-odată o furtună puternică, iar barca ei era purtată de valuri, iar în cele din urmă s-a răsturnat. Iată mărturia ei: "Am rugat-o pe Fecioara de Vallarpadam să mă ajute şi i-am promis că o voi sluji toată viaţa. Dar barca s-a scufundat, a ajuns în adânc, iar aici am văzut chipul Mariei. Eram într-un loc atât de frumos, încât nu mai simţeam trecerea timpului. Priveam doar chipul ei." În acele momente ea a promis că îşi va dedica întreaga viaţă slujirii Maicii Domnului, dacă ea şi copilul vor fi salvaţi. Rugăciunea ei a fost puternică, deoarece parohul locului, Miguel Correa, două nopţi la rând a visat femeia în pericol. Dar furtuna nu înceta şi de aceea pescarii, trimişi de paroh, nu au putut să arunce mrejele decât a treia zi când au reuşit să o găsească. Au înaintat printre valuri şi au găsit femeia şi copilul, care au fost salvaţi. Vestea s-a răspândit repede în toată Kerala şi persoane din toate clasele sociale se îndreptau spre biserică, nu numai pentru a se ruga, ci şi pentru a o vedea şi a asculta mărturia acestei mame salvate de Maica Domnului. Apoi, Meenakshi Amma şi fiul ei obişnuiau să măture în fiecare dimineaţă biserica şi întreaga curte. Chiar şi astăzi, mulţi pelerini oferă mături sau mătură ei înşişi biserica şi curtea. Femeia şi copilul nu numai că au devenit fervenţi slujitori ai Mariei, dar s-au botezat, luând numele de Maria şi Yesudas (tradus: Slujitorul lui Isus) şi au trăit tot restul vieţii lor în cimitirul din apropiere. Copilul a murit la vârsta de 16 ani, iar mama a trăit 72 de ani.
Pentru a păstra mereu vie amintirea acestui miracol, un pictor local, cu aprobarea autorităţii bisericeşti, a adăugat la baza icoanei imaginea mamei şi a fiului salvaţi.
Sărbătoarea de la Vallarpadam se celebrează în fiecare an între 16 şi 24 septembrie, în ultima zi fiind prezenţi aici zeci de mii de pelerini.
Sanctuarul impresionează prin marile sale dimensiuni, un stil indian combinat cu elemente romane, dar mai ales prin cele două turnuri care se văd de la mare distanţă. De asemenea, icoana, deşi pare simplă, prezintă o sensibilitate deosebită a chipului Mariei.
La 12 septembrie 2004, Conferinţa Episcopală din India a ridicat acest centru de pelerinaj la rangul de sanctuar naţional, iar în luna decembrie a aceluiaşi an Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit titlul de basilica minor.
