de pr. Pavel Mărtinaş
Comunitatea romano-catolică din Buhuşi a trăit un eveniment istoric şi emoţionant sâmbătă, 13 septembrie: consacrarea altarului, sfinţirea lucrărilor de renovare şi sărbătoarea hramului bisericii. Acesta rămâne viu în memoria credincioşilor şi se înscrie într-un context mai larg al istoriei comunităţii catolice locale.
Anul trecut s-au împlinit 150 de ani de la atestarea istorică a prezenţei catolice în oraş, precum şi 85 de ani de la construirea bisericii actuale, prilej cu care s-a adus un omagiu de recunoştinţă înaintaşilor care au pus bazele credinţei şi au ridicat lăcaşul sfânt. Dacă anul trecut a fost anul amintirii şi al mulţumirii, anul acesta a fost anul încununării: generaţia de astăzi şi-a dorit să ducă la bun sfârşit ceea ce înaintaşii au început, asigurând consolidarea şi înfrumuseţarea bisericii.
De-a lungul deceniilor, numeroşi preoţi şi-au pus amprenta asupra bisericuţei din Buhuşi, contribuind fiecare la consolidarea şi înfrumuseţarea ei. Munca, devotamentul şi dăruirea lor se regăsesc astăzi în fiecare detaliu al bisericii, în fiecare piatră, în fiecare ornament, în fiecare lucrare menită să facă din acest lăcaş un spaţiu demn de închinare şi de întâlnire cu Dumnezeu. Lucrările realizate anul acesta reprezintă o adevărată încununare a eforturilor de peste opt decenii. S-a construit un nou altar, s-a ridicat un pupitru modern, s-a amenajat un baptisteriu demn de importanţa sacramentului Botezului, pardoseala a fost înlocuită cu marmură, s-au adăugat noi statui şi staţiunile Căii sfintei cruci, iar pictura impresionantă de la altar aduce un plus de solemnitate şi frumuseţe. În acelaşi timp, s-au recondiţionat parţial vechile picturi, s-au consolidat fisurile şi interiorul a fost revopsit, redând astfel bisericii un aer proaspăt şi luminos.
În noul altar au fost aşezate relicve ale fericiţilor Ieremia Valahul, Anton Durcovici, Vladimir Ghika şi Veronica Antal - figuri luminoase ale credinţei catolice din spaţiul românesc -, dar şi relicve ale unor mari sfinţi ai Bisericii: Francisc din Assisi şi Pius din Pietrelcina.
Este emoţionant să constatăm câtă solidaritate şi disponibilitate s-a adunat în jurul acestui proiect. Mulţi credincioşi şi-au oferit timpul, forţa de muncă, resursele materiale şi energia, iar binefăcătorii din afară au demonstrat o generozitate care a impresionat întreaga comunitate. A fost, aşa cum mulţi au afirmat, o adevărată minune, o dovadă vie că atunci când oamenii se unesc în jurul lui Dumnezeu, nimic nu este imposibil. Lucrările au început pe 13 februarie şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-au finalizat în luna iunie, în doar jumătate de an, în ciuda costurilor uriaşe şi a efortului enorm depus.
Momentul central al sărbătorii de pe 13 septembrie a fost celebrarea Sfintei Liturghii de către PS Petru Sescu. În cadrul omiliei, episcopul a vorbit despre semnificaţia Crucii, subliniind că ea nu trebuie înţeleasă doar ca simbol al suferinţei, ci mai ales ca instrument al biruinţei lui Cristos şi expresie a iubirii desăvârşite a Tatălui pentru omenire. Cuvintele sale pline de profunzime au reînnoit dorinţa comunităţii de a rămâne statornică în credinţă şi unită în iubirea lui Dumnezeu.
La finalul evenimentului le-a fost adresată o mulţumire specială tuturor celor care au făcut posibil acest vis, de la oamenii simpli până la marii binefăcători, şi s-a înălţat o rugăciune către bunul Dumnezeu pentru ca el să binecuvânteze viaţa şi familiile tuturor.
Astăzi, bisericuţa din Buhuşi nu este doar un loc de rugăciune, ci şi un simbol al identităţii comunităţii romano-catolice, o carte de vizită care vorbeşte despre credinţa, unitatea, dăruirea şi generozitatea credincioşilor ei. Este un semn că Dumnezeu lucrează prin oameni şi pentru oameni.
