de pr. Ioan Balan
Oboseala este o povară pentru mulţi, şi totuşi o purtăm zilnic în trupul jefuit de putere. Cât de odihnit crezi că eşti după un somn de câteva ceasuri? În vremurile acestea neliniştite oamenii par din ce în ce mai obosiţi având mai mereu cearcăne la ochi, apetit nestăvilit pentru căscat, mâini fără putere, genunchi slăbiţi, palme bătătorite, inimi supraîncărcate cu de toate, călcâie umflate de prea mulţi spini ascuţiţi şi pălămide mature. Ne culcăm obosiţi şi ne trezim la fel de obosiţi, moţăim la cursuri, adormim la predici, ni se închid ochii când citim, aţipim la volan şi dormim câteodată chiar şi în papuci prin micile şi marile distracţii şi devieri de la realitate.
Trupurile ne sunt vlăguite chiar dacă în lume se consumă tone de aspirină, medicamente pentru somn şi tranchilizante. Ne zbatem atât de mult! Şi pentru ce? Ca să adunăm, să fim eficienţi, să creştem în grad, să avansăm în societate, să fim bine văzuţi, să obţinem titluri, să acumulăm certificate şi diplome, să cucerim podiumuri şi medalii! Pentru ca mai apoi să ne plângem că suntem obosiţi!
La începutul secolului XX oamenii dormeau nouă ore pe noapte; astăzi dorm în medie şapte şi sunt mândri de o asemenea realizare, dar rămân totuşi obosiţi din această cauză. Trupurile ne sunt obosite; dar ce este cel mai important, şi mai apăsător, e că sufletele ne sunt şi mai obosite! Trebuie să ne mai oprim din când în când din această goană nebună şi să ne mai tragem sufletul, avem nevoie de pauză. Aşa cum marea se opreşte pentru reflux, aşa cum pământul se odihneşte în lunile de iarnă, aşa cum animalele de povară îşi trag odihna în timpul nopţii... la fel şi sufletul are nevoie de odihnă, dar nu orice fel de odihnă, ci refacerea energiilor în Domnul! Cine ne poate odihni cu adevărat sufletul? Frumosul, binele, dreptatea şi adevărul! Dumnezeu este odihnitorul cel veşnic în care cu toţii ne vom recrea locul tainelor profunde în lumina celestă. Nu cred că există odihnă fără el. De aceea, Cristos însuşi ne invită: ,,Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă" (Mt 11,28). Odihna pe care ne-o dă Cristos este diferită: găseşte drumul spre inimă şi se lipeşte de suflet, odihnindu-l pe pajiştile verzi ale Păstorului veşnic. Omule bun, caută-ţi mereu odihna sufletului în Domnul!
