de pr. Petru-Sebastian Tamaş
A venit timpul să începi să discuţi deschis cu copilul tău despre credinţă, Dumnezeu, Biserică. Fă acest lucru după ce mai întâi ai postit, te-ai rugat, ai făcut sacrificii, i-ai cucerit inima, iar el a exprimat o oarecare deschidere în acest sens. Dacă nu ai parcurs aceste etape, iniţierea dialogului ar putea înrăutăţi situaţia.
Când vine vorba de subiecte precum Dumnezeu, Biserică, credinţă, orice părinte ştie că este mai uşor să poarte un dialog cu un străin decât cu un tânăr din propria familie. Până şi aici se potrivesc cuvintele Mântuitorului: "Niciun profet nu este acceptat în patria sa" (Lc 4,24). Mulţi se întreabă: Cum să încep un dialog, iar copilul să nu mă respingă?
Inventează o ocazie potrivită
După ce ai câştigat inima copilului tău şi ai observat că este deschis cu privire la viaţa spirituală, a venit momentul să iniţiezi un dialog. Întreabă-l mai întâi despre viaţa de fiecare zi, arătându-i că îţi pasă de el în întregime, nu doar de relaţia lui cu Biserica sau de viaţa lui morală. Altfel, te va respinge din start. Uneori vei putea începe o discuţie pe subiectul dorit abia după mai multe întâlniri, dar nu te descuraja. Verifică-i mai întâi reacţia! Când ţi se va părea oportun, deschide dialogul: "Pot să te întreb ceva? Ai fi dispus să vorbim despre viaţa ta spirituală? Eşti dispus să vorbeşti cu mine despre aceasta?". Spune-i că vrei doar să-l asculţi şi să auzi ce este în mintea şi în inima lui. Aceasta ar putea să-i dea curaj, deoarece îl ajută să înţeleagă că îi respecţi alegerea. Dacă te va respinge, dacă vor exista pauze stânjenitoare şi dacă te vei simţi inconfortabil, ai răbdare, căci convertirea este un proces pe termen lung. Diavolul vrea să te împiedice şi să te descurajeze să vorbeşti cu copilul tău despre lucruri religioase, dar tu nu renunţa.
Nu te grăbi să dai sfaturi
Ascultă-l! Misiunea ta principală este să afli principalele lui obiecţii, plângeri şi acuzaţii pe acest subiect. Se va simţi dezarmat când va observa că nu încerci să-ţi impui punctul de vedere. Ascultându-l, vei descoperi că multe dintre cele presupuse de tine nu sunt reale. Ai putea folosi întrebări precum "Ce te pasionează?", "Ce oferă sens vieţii tale?", "Pe cine admiri?", "Ce te face fericit?", "Doreşti să continuăm conversaţia?" etc. Nu te preocupa pentru ce îi vei spune, ci gândeşte-te la ce spune el şi încearcă să citeşti printre rânduri şi ceea ce nu spune. Reformulează-i apoi gândurile, arătându-i că ai înţeles bine ce a spus: "Dacă am înţeles corect...".
Pune întrebări neutre
Tânărul să nu simtă conversaţia ca o confruntare între voi doi, de aceea nu încerca să o "câştigi". Prin urmare, nu ai nevoie de argumente sau răspunsuri imbatabile, ci de întrebări neutre. Încercând să răspundă la ele, copilul va descoperi cum convingerile sale nu au susţinerea raţională la care se aştepta. Isus a folosit această metodă în discuţiile cu fariseii şi cărturarii. Iată câteva întrebări ce te-ar putea ajuta să iniţiezi dialogul:
Ce crezi despre ...? Ar putea fi prima dată când el se gândeşte serios la acel lucru. Vei fi surprins să descoperi ce crede el despre Euharistie, despre importanţa duminicii, despre preoţi etc.
De ce crezi că e adevărat ceea ce tu susţii? Va descoperi singur că ceea ce susţine nu are neapărat un argument, ci este rodul influenţei celorlalţi. Uneori vei afla că are o viziune eronată despre Dumnezeu, Biserică etc. Alteori vei observa că s-a inspirat din surse mai puţin credibile.
Ce i-ai spune cuiva care ...? În cazul în care el nu consideră important să meargă duminica la Liturghie, întreabă-l ce i-ar spune unei persoane care consideră aceasta ca fiind ceva foarte important.
