pagină realizată de pr. Cristian Diac
Şapte tineri seminarişti de la Seminarul Mare din Iaşi au fost hirotoniţi diaconi în ziua de 19 octombrie, în catedrala din Iaşi. Momentul sacru încununează un parcurs şi marchează un început pentru ei. Redăm în continuare trăirile pe care le-au avut în această zi specială din viaţa lor.
- "Ziua de 19 octombrie a însemnat pentru mine un moment unic, plin de emoţie, bucurie şi recunoştinţă. În faţa episcopului, rostind acel da hotărât, am simţit prezenţa lui Dumnezeu şi comuniunea Bisericii, întărită de rugăciunile celor prezenţi. Această zi încununează un drum lung de formare şi discernământ. Diaconatul nu este un punct final, ci un nou început al slujirii, în care chemarea primită devine o dăruire concretă pentru Biserică şi pentru Dumnezeu." (diacon Anton Gal, Oneşti)
- "Cred că toţi avem în viaţa noastră zile speciale, pe care le-am aşteptat şi le-am pregătit ani îndelungaţi. Una dintre aceste zile, pentru mine, a fost când am spus «da»-ul definitiv chemării lui Dumnezeu. Slujirea de diacon nu este o răsplată, ci o responsabilitate. Nu este o treaptă de onoare, ci o demnitate, aceea de a fi slujitor al lui Dumnezeu între oameni. Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că, fără niciun merit din partea mea, m-a ales să fiu părtaş la lucrarea sa sfântă." (diacon Ioachim Doboş, Horgeşti)
- "Pentru mine, hirotonirea diaconală a fost un moment de mare emoţie şi recunoştinţă, un pas decisiv în viaţa mea şi în drumul meu de urmare a lui Cristos. În timpul Liturghiei de hirotonire, am fost înconjurat cu căldură de familia mea şi de comunitatea din care fac parte. Am simţit rugăciunea, bucuria şi sprijinul lor ca pe o îmbrăţişare a lui Dumnezeu, care m-a chemat la slujire. Îmi doresc ca, prin tot ceea ce voi face, oamenii să-l poată întâlni pe Cristos prin mine." (diacon Iosif-Eduard Budău, Valea Seacă)
- "Ziua hirotonirii întru diaconat a fost cu adevărat un moment de har şi de bucurie, întrucât am ajuns atât la capătul drumului de formare iniţială, cât şi la începutul slujirii lui Dumnezeu şi a aproapelui. Îmbrăcarea veşmintelor diaconale m-a emoţionat profund, mai ales pentru că am fost ajutat de cei doi fraţi ai mei, care sunt preoţi. Îmi doresc din toată inima să slujesc cu bucurie (cf. Ps 100,2) şi sunt recunoscător că îmi voi desfăşura activitatea pastoral-diaconală în comunitatea românilor din Torino." (diacon Daniel Mîrţ, Pildeşti)
- "Pentru mine, ziua diaconatului a reprezentat un pas mai aproape de Dumnezeu. Lui îi sunt veşnic recunoscător pentru un dar atât de minunat. Bucuria slujirii umple inima şi te motivează să mergi cu încredere pe drumul care duce spre veşnicie. Nu am simţit diaconatul ca un moment de glorie personală, ci l-am trăit împreună cu familia, prietenii şi toată Biserica. Mă rog lui Dumnezeu să mă ţină statornic pe acest drum pentru toată viaţa mea." (diacon Dominic Brandiu, Lilieci)
- "Ziua de 19 octombrie a fost o zi deosebit de specială pentru noi, întrucât am devenit slujitori cu normă întreagă în via Domnului. Suntem recunoscători bunului Dumnezeu pentru chemarea pe care ne-a dăruit-o, aceea de a sluji cuvântului său. Momentul în care noi am fost hirotoniţi diaconi ai Bisericii Catolice a fost unul emoţionant. Mulţumim tuturor celor care ne-au susţinut cu rugăciunile lor în acest drum de formare către acest ordin sacru." (diacon Alexandru Mârţ, Pildeşti)
- "Încep, înainte de toate şi mai presus de toate, prin a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru darul sacru al diaconatului. Acum, după hirotonire, vreau să fiu mereu fidel misiunii la care Dumnezeu m-a făcut părtaş şi să-l slujesc cu iubire atât pe el, cât şi pe cei pe care îi voi întâlni, îndeosebi pe credincioşi din Dieceza de Tarbes-Lourdes, unde îmi voi desfăşura slujirea diaconală. Transmit un gând de încurajare tuturor tinerilor care simt că Domnul îi cheamă la Sfânta Preoţie: să nu le fie teamă să îi spună da lui Cristos!" (diacon Laurenţiu Diac, Bacău)
