de pr. Cristian Chinez
Prezentat de către Sfântul Luca prin gura bătrânului Simeon ca "semn care va stârni împotriviri", Isus Cristos este proferat de unii ca fiind un potrivnic ("sistemului"). Un fel de "ego autem contra". Adică mereu predispus să spună ceva împotrivă. Oricând pe contrasens.
Analizând lucrurile, putem însă constata că o astfel de abordare este mai mult decât greşită. Aproape blasfemică. Pentru că, în Biblie, potrivnicul prin definiţie este cel care s-a ridicat de la început contra lui Dumnezeu, şi anume diavolul. Una este a fi semn, dar nu orice fel de semn (adică uşor de ignorat), ci unul provocator de reacţii contrare din partea celor care nu sunt de acord, şi alta să fii luptător cu morile de vânt urmărind să ieşi în evidenţă.
E adevărat că pot fi identificate adevărate diatribe (mai puţin doza de răutate din aşa-ceva) din partea lui Isus în combaterea falsităţii şi a fariseismului. Dar, de vreme ce el a venit nu ca să desfiinţeze Legea, ci să o desăvârşească, trebuie apreciată mai curând solidaritatea sa cu împlinitorii de pe calea dreptăţii. Chiar dacă aceştia nu au nevoie de "medic". Cu păcătoşii (un fel de potrivnici din cauza rătăcirilor) este, mai bine spus, milostiv şi tolerant. Până la un anumit punct. Lucrurile însă trebuie mereu spuse pe nume. Pe numele corect.
