de sr. Cristiana Coşa, OSB
Preot al Eparhiei de Mukachevo (Ucraina), înflăcărat de o credinţă solidă, în faţa constrângerilor puternice de a îmbrăţişa religia ortodoxă, el a rămas fidel Sfântului Părinte, fiind pe deplin conştient de faptul că era suspectat, controlat şi expus nedreptăţilor şi arestărilor arbitrare. Uciderea lui a fost considerată imediat un martiriu.
Venerabilul slujitor al Domnului Pietro Paolo Oros s-a născut la 14 iulie 1917, în satul Biri din Ungaria, într-o familie profund creştină, în care tatăl era preot greco-catolic. În anul 1937, simţind în suflet chemarea să continue tradiţia preoţească a familiei, intră în Seminarul din Uzghorod şi la 18 iunie 1942 este sfinţit preot celibatar al Eparhiei Greco-Catolice din Mukachevo (Ucraina) care avea în subordine patru ţări: Ucraina, Ungaria, Slovacia şi România. A fost trimis ca vicar în satele Velyki Komyaty şi Maly Komyaty, unde s-a remarcat prin zelul pastoral şi marea sa iubire pentru cei săraci. În anul 1943, din cauza războiului urmează un curs pentru capelanii militari la Barca, pe lângă Kosice, după care, de îndată ce-l termină, se întoarce în parohia sa.
În anul 1944, acest teritoriu al Transcarpatiei (aparţinând Cehoslovaciei) a fost ocupat de trupele sovietice ale Armatei Roşii şi anexat Republicii Sovietice Socialiste Ucraina şi deci Uniunii Sovietice. Cu această anexare forţată a început persecuţia Bisericii Greco-Catolice. În anul 1946, Pietro Paolo a fost transferat la Bilky, în districtul Irshava, primind numirea de paroh. Din anul 1948 a început să crească presiunile asupra lui pentru a-l determina să treacă în Biserica Rusă Ortodoxă, dar el a opus o rezistenţă fermă. În anul 1949, a fost interzisă desfăşurarea activităţilor pastorale şi toate bisericile greco-catolice au fost închise. A fost desfiinţată însăşi Eparhia Greco-Catolică de Mukachevo. În anul 1953, i s-a emis mandat de arestare, iar el a încercat să scape de închisoare. Pe data de 28 august a aceluiaşi an este oprit şi prins de un miliţian în gara din satul Silze (Uniunea Sovietică) care-l împuşcă mortal.
Venerabilul slujitor al Domnului Pietro Paolo Oros a fost un om pios şi fidel îndatoririlor preoţeşti. Ca martiriu fizic, proiectilul pistolului cu care a fost ucis i-a intrat prin bărbie, i-a perforat gâtul şi i-a ieşit prin spate. În ceea ce priveşte martiriul "ex parte victimae" (martiriul acceptat şi îndurat de bunăvoie), el a fost un preot înflăcărat de o credinţă puternică şi de un remarcabil spirit de sacrificiu. Când, în anul 1949, Biserica Greco-Catolică a fost considerată în afara legii, el a continuat cu mult curaj să-şi desfăşoare clandestin ministerul pastoral, conştient fiind de riscuri.
În ceea ce priveşte martiriul formal "ex parte persecutoris" (martiriul îndurat în urma persecuţiilor), Pietro Paolo Oros a fost constant sub supravegherea serviciilor secrete. Una dintre formele de luptă împotriva Bisericii acelui timp era eliminarea persoanelor importante care se bucurau de mare stimă în societate. El a fost persecutat exclusiv din motive de credinţă. Uciderea lui a fost considerată imediat un martiriu. Deşi trupul său a fost ţinut ascuns până la destrămarea Uniunii Sovietice, amintirea lui nu a dispărut din mintea şi inima credincioşilor. O asemenea faimă durează încă şi astăzi, împreună cu aşa-zisa "fama signorum", adică faimă datorată semnelor şi minunilor săvârşite.
Biserica a recunoscut martiriul său, iar Sfântul Părinte Papa Francisc, la data de 5 august 2022, a autorizat publicarea decretului de beatificare.
* * *
N.B. Din cauza trecerii la Domnul a Papei Francisc, canonizarea Fericitului Carlo Acutis, programată pentru 27 aprilie 2025, a fost suspendată şi va fi reprogramată la o dată ce urmează să fie comunicată.
