de pr. Iosif Dorcu
În estul Franţei, în Alsacia, în Dieceza de Strasbourg, chiar la graniţa cu Germania, există un sanctuar cu o istorie de aproape 1300 de ani: Thierenbach. Bazilica este situată între oraşele Colmar şi Mulhouse, pe malul râului Thierenbach. Se pare că este unul dintre cele mai vechi sanctuare din Alsacia.
Istoria ne spune că, prin anul 730, au sosit câţiva călugări benedictini din Irlanda şi Scoţia pentru a evangheliza populaţia din această zonă. Au început prin a construi capele şi biserici cam peste tot, susţinuţi fiind de ducii de Alsacia. Câţiva călugări au creat, spre sfârşitul secolului al VIII-lea, un fel de ferme agricole, una dintre ele fiind în acest loc numit Rimbach. O tradiţie spune că în jurul anului 800 câţiva copii au găsit în apele râului un obiect. Iniţial au crezut că este un animal, dar în realitate era o statuie a Maicii Domnului. Copiii au aşezat-o între ramurile unui copac, dar ulterior un călugăr a recuperat-o şi a aşezat-o într-o capelă din apropiere.
Locul va deveni mult mai cunoscut începând cu anul 1125, când un tânăr din familia Hassenberg suferea de o boală incurabilă. El a făcut un vot: dacă va fi transportat la statuia de la Tierenbach şi va fi vindecat, va dona toată averea sa Fecioarei Maria. Minunea s-a întâmplat, iar el a dorit ca din banii săi să fie construit aici un convent. A mers în pelerinaj la marea mănăstire Cluny şi l-a convins pe abatele Petru Venerabilul să viziteze zona Thierenbach. Abatele a mers şi, fiind profund impresionat de frumuseţea locurilor, a decis să întemeieze aici un priorat.
Totul a fost bine şi frumos până în anul 1789, când Revoluţia franceză a alungat călugării, a suprimat mănăstirea şi a vândut-o ca bun naţional. În anul 1792 oraşul Soultz cumpără clădirile şi biserica. Trebuie spus că, şi în timpul terorii, pelerinajele aveau loc clandestin. Prin Concordatul din anul 1801, când Napoleon restabileşte pacea religioasă, sunt reluate pelerinajele, organizate de către preoţii din Soultz.
În martie 1848, preotul Jean Chablé a închiriat prioratul pentru a deschide un noviciat iezuit, care a durat până în 1852. În anul 1881, când satul de alături Jungholtz devine comună, sanctuarul devine biserică parohială. Primul paroh Aloise Schoech se instalează în priorat, care era şi casă parohială, şi primărie şi canton forestier, însă mare parte a clădirii a fost distrusă în incendiul din 1884. Noul paroh, Charles Schlösser, va reface totul între anii 1892 şi 1912.
În timpul Primului Război Mondial, zona a fost intens bombardată, populaţia evacuată, iar statuia Mariei a fost găzduită în două sate, Niederentzen şi Eichhoffen, dar a revenit în anul 1919 în biserica oarecum refăcută. Parohul Alfred Bayer va reface biserica şi va construi turnul în anul 1932.
În anul 1946, a fost construită pentru spovezi Capela "Bunul Păstor". Aici, într-un relicvariu baroc comandat de Ludovic al XIV-lea, se păstrează relicvele multor sfinţi. De asemenea, importante sunt câteva ex-voto-uri ce datează din anul 1802.
Totuşi, punctul de interes major este statuia Mariei, aşezată la un altar lateral, într-o nişă cu bogate ornamente baroce. Este o reprezentare a Fecioarei cu Isus mort în braţe (Pieta). Chipul Mariei este trist, dar senin. Unii pelerini spun că dă impresia că ar întreba: "De ce toate acestea?" La încheierea Congresului Euharistic Naţional de la Strasbourg (17-21 iulie 1935) nunţiul apostolic, Mons. Luigi Maglione, în prezenţa arhiepiscopului de Paris, cardinalul Jean Verdier, şi a 20 de episcopi şi abaţi, a încoronat statuia de la Thierenbach. Apoi a urmat o procesiune până la sanctuar.
La 25 martie 1936, Papa Pius al XI-lea a declarat sanctuarul de Thierenbach "basilica minor".
