de pr. Alois Bulai

"Învierea este momentul de renaştere a femeii. Chemată prin creaţie să constituie împreună cu bărbatul plinătatea fiinţei umane (Gen 1,26), femeia este înşelată de şarpe şi devine ea însăşi seducătoare. Păcatul intervine şi distruge armonia de la început.

Semnul rupturii uniunii primare stă în izolare, în lipsa de solidaritate după vinovăţia comună (Gen 3,12), în teamă şi în ruşine. Şi - pentru femeie - în neliniştile sarcinii, în durerile naşterii, în subordonarea faţă de bărbat, de care se simte totuşi instinctiv atrasă.

Femeia recurge uneori la înşelăciune şi seducţie: Rebeca faţă de Isaac, soţul ei, şi faţă de Esau, fiul ei cel mai mare (Gen 27); Dalila faţă de Samson (Jud 16,14-19); Isabela faţă de Nabot (1Rg 21,1-16).

În Vechiul Testament se găsesc totuşi relaţii dintre bărbaţi şi femei care reflectă armonia voită de Creator la început: Isaac şi Rebeca (Gen 24,63-67), Iacob şi Rahela (Gen 29,18-22), Elcana şi Ana (1Sam 1,8), Tobia şi Sara (Tob 8,5-7), femeia desăvârşită (Prov 31,10-31; Cântarea Cântărilor).

În unele dintre cazuri, femeile sunt chemate la profeţie sau la conducerea poporului: Miriam (Ex 15,20-21), Debora (Jud 4-5), Hulda (2Rg 22,14-20).

Altele au devenit instrumente de salvare naţională a Israelului (Rahab, Estera, Iudita).

Atitudinea lui Isus faţă de femei în contextul social elenistic şi iudaic al timpului său în care femeia ocupa un rol subordonat modifică radical viziunea despre femei.

El îndrăzneşte să stea de vorbă cu o femeie samariteană (In 4,7-29), vindecă o femeie în zi de sâmbătă din milă faţă de infirmitatea sa şi-i redă demnitatea de fiică a lui Abraham (Lc 13,10-17), se înduioşează de văduva cu copilul mort din Nain (Lc 7,11-17), merge în casa surorilor Marta şi Maria (Lc 10,38-42).

Dar, mai ales, Isus le iartă. Pe femeia păcătoasă în casa fariseului Simon (Lc 7,36-50), pe femeia prinsă în adulter (In 8,1-11). Le redă demnitatea. Şi ele îl urmează: "Unele dintre femei care fusese vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care scosese şapte diavoli, şi Ioana, soţia lui Cuza, administrator al lui Irod, Suzana şi multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau" (Lc 8,1-3). Şi l-au urmat până când şi-a dat duhul. "Atunci s-au apropiat femeile, [...] au văzut mormântul şi cum era aşezat trupul lui. Apoi s-au întors şi au adus arome şi miresme " (Lc 23,49.55-56).

Şi l-au întâlnit primele pe Cel Înviat. Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a zis "Bucuraţi-vă!". Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat. Atunci Isus le-a zis: "Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei" (Mt 28,9-10).

Maria Magdalena i-a spus: "Rabbuni!", Isus i-a spus: "Du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl meu şi la Tatăl vostru»" (In 20,16-17).