de pr. Petru Ciobanu
La 29 martie 1632, credincioşii catolici din Cotnari primesc de la Roma o scrisoare care a fost păstrată în localitate cu mare cinste şi citită la toate marile sărbători. Scrisoarea era un răspuns la mesajul pe care 12 pârgari (consilieri) din sat, în numele tuturor catolicilor de aici, i l-au adresat Papei Urban al VIII-lea şi în care îi jurau supunere totală, iar asta după ce au revenit la credinţa catolică.
Aceluiaşi pontif i-a fost adresat şi un raport al misionarului Benedetto Emanuel Remondi, în care este descrisă situaţia Episcopiei de Bacău. Urban al VIII-lea este şi cel care l-a numit, în 1640, pe Petru Bogdan Baksič vizitator apostolic în Moldova, pentru că episcopul Ioan Zamoyski îşi vizitase dieceza o singură dată.
Urban al VIII-lea, pe numele său Maffeo Vincenzo Barberini, s-a născut la Florenţa, la 5 aprilie 1568, într-o familie bogată de negustori. Rămas orfan de tată - Antonio Barberini - la vârsta de trei ani, mama sa, Camilla Barbadoro, l-a trimis la Roma, unde de educaţia lui s-a ocupat unchiul său, Francesco Barberini. A studiat la Colegiul Roman, după care la Universitatea din Pisa, unde a obţinut doctoratul în drept. În anul 1589 şi-a început cariera în Curia Romană, fiind hirotonit diacon la 24 iunie 1592. În anul 1601 a fost numit legat extraordinar la Paris, unde va reveni în anul 1604 în calitate de nunţiu.
A fost hirotonit preot la 24 septembrie 1604, iar la 20 octombrie acelaşi an, Papa Clement al VIII-lea l-a numit arhiepiscop titular de Nazaret, fiind consacrat la 28 octombrie. A fost creat cardinal cu titlul de "San Pietro in Montorio" la 11 septembrie 1606 de Papa Paul al V-lea. Între anii 1608 şi 1617 a fost episcop de Spoleto, îndeplinind, începând cu 1610, şi funcţia de prefect al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice. A fost ales al 235-lea urmaş al Sfântului Petru la 6 august 1623, fiind încoronat la 29 septembrie acelaşi an. Se povesteşte că, înainte să îmbrace haina pontificală, s-a prosternat în faţa altarului, rugându-l pe Dumnezeu să-l facă să moară dacă pontificatul său nu va sluji binelui Bisericii.
Ca pontif, a fost un reformator tenace al Bisericii. Lui i se datorează revizuirea Liturghierului, a Breviarului şi a Martirologiului Roman; noile norme privind beatificarea şi canonizarea erau rezervate de acum încolo exclusiv Sfântului Scaun; le-a impus episcopilor obligaţia reşedinţei la sediile lor. În anul 1639 a interzis ca indienii din Paraguay, Brazilia şi Indiile Occidentale să fie reduşi la starea de sclavi şi a fost un susţinător înflăcărat al misiunilor, înfiinţând Colegiul De Propaganda Fide pentru formarea misionarilor. Urban al VIII-lea este pontiful care a confirmat, printre alte ordine călugăreşti, pe cel al lazariştilor, al bazilitanilor şi al vizitandinelor. A fost primul pontif care a condamnat doctrina episcopului flamand Cornelius Jansen, iar în anul 1633 a autorizat Sfântul Oficiu să înceapă procesul lui Galileo Galilei. A canonizat patru fericiţi, inclusiv Elisabeta a Portugaliei şi Andrei Orsini, şi i-a beatificat, printre alţii, pe Francisc Borgia, Maria Maddalena de' Pazzi, Rita de Cascia, Caietan de Thiene, martirii din Japonia, Ioan al lui Dumnezeu şi Iosafat Kuncewycz.
I-a încredinţat lui Gian Lorenzo Bernini realizarea baldachinului de bronz din Bazilica "Sfântul Petru", bazilică pe care Urban al VIII-lea a şi consacrat-o la 18 noiembrie 1626. Papă mecenat, a fost protectorul multor oameni de cultură, Palatul Barberini devenind locul de întâlnire al multor scriitori, poeţi, pictori, compozitori.
După un pontificat de aproximativ 21 de ani, Urban al VIII-lea a trecut la Domnul în ziua de 29 iulie 1644, fiind înmormântat în Bazilica "Sfântul Petru", într-un frumos monument funerar realizat de Bernini din bronz şi marmură.
