de sr. Cristiana Coşa, OSB
La 24 mai, preotul de origine poloneză a fost ridicat la cinstea altarelor de cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinţilor şi reprezentant al Papei Leon al XIV-lea. Exemplul lui este model de fermitate în credinţă pentru preoţii care slujesc în zone de persecuţie.
Stanisław Streich s-a născut la 27 august 1902 la Bydgoszcz, în Polonia. În anul 1920, simţind în suflet chemarea la Sfânta Preoţie, a intrat în seminarul din Poznań. Sfinţit preot la 6 iunie 1925, şi-a desfăşurat activitatea pastorală ca vicar parohial în diferite parohii din oraşul Poznań. În anul 1935, este numit paroh al noii Parohii "Sfântul Ioan Bosco" din Lubon. Aici se dedică cu mult zel construirii unei noi biserici, pastoraţiei, creând grupuri de cateheză şi rugăciune pentru copii, tineri şi adulţi. Această activitate şi dăruirea de care a dat dovadă au fost văzute cu ochi răi de adepţii ideologiei comuniste. A primit numeroase scrisori anonime, scrise într-un limbaj ofensiv şi jignitor, în care i se prezicea moartea. Nişte necunoscuţi au intrat cu forţa în biserică, profanând tabernacolul şi împrăştiind veşmintele preoţeşti. Părintele Streich, deşi trăia în tensiune, nu s-a descurajat, ci şi-a continuat activitatea pastorală. În ziua de 27 februarie 1938, în timpul Sfintei Liturghii, în timp ce se apropia de amvon pentru a-şi ţine predica, a fost asasinat prin împuşcare de comunistul Wawrzyniec Nowak. De-a lungul întregii sale vieţi, a fost un păstor zelos care a demarat multe iniţiative pastorale şi apostolice, mai ales în favoarea celor săraci şi a muncitorilor.
În privinţa martiriului fizic, părintele Stanisław a început să primească scrisori anonime ce conţineau acuze false şi ameninţări cu moartea deja cu un an înaintea morţii sale. La 22 februarie 1938, s-a prezentat la scaunul de spovadă un bărbat care, în urma reconstituirilor, era chiar asasinul său, Wawrzyniec Nowak, adept al ideologiei comuniste, care i-a comunicat ceva care îl va răvăşi. Duminică, 27 februarie 1938, părintele Streich a urcat la altar pentru a celebra Sfânta Liturghie. În timp ce se apropia de amvon, un bărbat a tras în direcţia lui patru împuşcături. Asasinul, în timp ce încerca să fugă, a rănit alte persoane, apoi a fost prins de mulţimea prezentă, care l-a predat poliţiei. Nowak a fost condamnat la moarte.
În privinţa martiriului formal ex parte persecutoris (martiriul îndurat în urma persecuţiilor), ca pentru majoritatea cauzelor de martiriu ale secolului al XX-lea, ura faţă de credinţă se amestecă cu motive politice. În timpul procesului penal, asasinul deseori a insultat Biserica şi reprezentanţii ei. Apropierea părintelui Stanisław de muncitori era văzută rău de Nowak şi de comunişti, care considerau Biserica şi conducătorii ei complici de oprimare şi subjugare a claselor sociale sărace. Uciderea preotului Stanisław dorea să fie un avertisment şi pentru celelalte feţe bisericeşti. În privinţa martiriului formal ex parte victimae, slujitorul Domnului era conştient de ostilitate cu privire la el: scrisori ameninţătoare, acte de vandalism împotriva bisericii parohiale şi o evidentă ameninţare cu moartea. Presimţind că viaţa îi era în pericol, părintele Streich şi-a scris testamentul. Cu câteva zile înainte de a fi asasinat, şi-a vizitat pentru ultima oară mama, apoi sâmbătă, 26 februarie, deplin conştient de ceea ce îl aştepta, s-a întors în parohie. În ziua morţii sale, ultimul său gând a fost să-i protejeze pe copiii care se aflau în biserică, îndepărtându-i de la amvon. Moartea sa a fost încoronarea unei vieţi fidele propriei chemări şi evangheliei. Faima de martir prezentă în momentul asasinării sale a continuat în timpul anilor regimului comunist şi a ajuns până în zilele noastre.
