de pr. Ioan Balan
Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului şi este reprezentat de asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor. Zilnic rostim între 6.000 şi 8.000 de cuvinte. Uneori chiar depăşim aceste cifre fără să ne străduim!
Desigur, sunt oameni care vorbesc mai mult şi alţii care vorbesc mai puţin; unii sunt limbuţi, iar alţii sunt taciturni din fire. Oricum, vorbitul nu ne oboseşte, deşi, în timp ce rostim cuvintele, avem nevoie de 12 tipuri de muşchi, precum şi de buze, limbă şi gât. Ştiaţi că cel mai rapid vorbitor din lume a fost John Moschitta Junior? Acesta reuşea să rostească 583 de cuvinte într-un minut! Cred că cel mai important nu este cât vorbim, ci ceea ce spunem.
Dacă ar fi să ne analizăm cuvintele, ce am spune despre ele? Cât la sută dintre vorbele noastre au fost folosite cu rost, pentru a exprima sau comunica ceva util sau frumos? Discuţiile omului sunt pline de bârfe, insulte, nimicuri, înjurături, mici sau mari răutăţi, minciuni, exagerări, vorbe grele! Exagerez? Şi dacă tot ne recunoaştem cuvintele, am putea arăta care dintre ele ne-au adus bucurie, au construit, au mângâiat, au vindecat, au potolit inimile învrăjbite copleşite de agresivitate, au domolit furtunile de vrajbă şi uraganele de răzbunare. Am experimentat cu toţii greutatea cuvintelor. Câteodată ele chiar ne dor, ne deschid inima şi ne rănesc! O simplă vorbă spusă cu răutate poate strica ziua cuiva. Ne acuzăm vreodată că vorbele noastre au zgâriat sufletul celuilalt de lângă noi mâhnindu-i existenţa?
Pentru a ne vindeca de această meteahnă a rănirii prin vorbe vă propun îmblânzirea propriilor cuvinte. Omule bun, cotrobăie prin desişurile minţii şi ale inimii şi adu spre vieţuire doar acele cuvinte care-l susţin pe celălalt nelăsându-l nici măcar o clipă la pământ! Dă speranţă prin cuvintele tale luminoase celui îndoliat de suferinţă! Vindecă-l pe cel de lângă tine de rana durităţii cuvintelor rostite instinctual la supărare! Ciopleşte-ţi cu migală de artist cuvintele din timpul vieţii tale şi fă-ţi din ele veşnicie refuzând conştient naşterea de conflicte! Să căutăm cuvintele bune, iar dacă sunt rare şi nu prea dăm de ele, cel puţin să ne astupăm urechile la cele rele. Să nu le lăsăm să ne rănească. Vindecarea este la îndemâna noastră: doar prin puterea cuvântului, rostind zilnic vorbe frumoase, pline de iubire şi adevăr vom creşte în omenie şi bunătate şi vom deveni îmblânzitori de cuvinte!
