de pr. Cristian Chinez
Dacă educaţia este făcută fără principii de bază, înseamnă un fel de împingere spre prăpastie. Când se pune pe primul loc stimularea "formării personalităţii", iar alegerile sunt lăsate la bunul plac al copilului, fără ca măcar să fie orientate, nu se poate ajunge decât la debusolare totală. Valorile sfinte, ca şi cele universal recunoscute, nu trebuie ignorate pentru nimic în lume.
Pe de altă parte, bombardarea cu criterii după criterii, chiar şi în vederea performanţei, comportă cu sine un fel de blocare a capacităţii de întrezărire a ceea ce îţi poate lumina cu adevărat viaţa.
O casă nu se construieşte pornind de la ferestre sau de la acoperiş. Sună poetic îndemnuri ca acesta: "Dacă ţi s-au dărâmat trei pereţi, în cel rămas tu să ciopleşti fereastră către soare!". Dar, de fapt, nu poate fi vorba decât de ruine. Căci, umblând bezmetic prin viaţă, cu greu se mai pot face subzidiri şi recuperări acolo unde nu s-au respectat măcar regulile elementare.
Iată de ce învăţăturile creştine au fost şi vor rămâne absolut obligatorii. Chiar dacă - sau tocmai pentru că - alternativele ce par mai potrivite pentru unii, neputând fi ignorate, trebuie luate în considerare. Căci numai cunoscându-le poate fi demascată intenţia nicidecum bună a celor ce se află în spatele lor. Pe linia mereu prezentei ispitiri ca aceea din paradisul pământesc.
