de pr. Ioan Balan
Într-o lume a limitelor, ne mărginim să vieţuim ca bieţi negustori riscând să nu ne mai trăim taina cu care am fost sigilaţi de Dumnezeu, netrăindu-ne visul. Căutăm prea mult în afară şi nu ne mai aplecăm spre interiorul strălucitor al visului din noi. Dacă cineva te-ar întreba care este visul tău, ce i-ai răspunde? Care este visul tău cel real, da, tocmai acela care are în el lumină de veşnicie?
Am experimentat zburdalnicele priviri fixate pe un obiect sau pe fereastră, cu gândurile fugind departe, în timp ce zâmbetul visător ne desena chipul! În acele momente nimeni nu reuşea să ne desluşească secretele gândurilor ce se transformau într-o visare cu ochii deschişi. Şi atunci am fost invitaţi să revenim cu picioarele pe pământ şi am uitat că niciun vis nu aparţine minţii, ci este mereu un dar al inimii! Trebuie doar să te cocoţi cu inima îmbujorată de speranţă spre ceea ce stă cuibărit pe meterezele cele mai înalte ale idealului tău. Fiecare avem un vis păstrat într-un colţ tainic al inimii. Unii visează să descopere noutatea sau să ajungă unde nu a mai fost nimeni; alţii visează să călătorească mult sau să fie iubiţi. Fiecare visează la ceea ce îi lipseşte. Este timpul să crezi întru totul în visul tău. Este al tău, de aceea nu-i lăsa pe ceilalţi, indiferent cine sunt ei, să-ţi jefuiască sufletul furându-ţi visul. Trebuie să-l revezi zilnic, să-l rescrii cu cea mai mare atenţie a caligrafiei inimii tale. Verbele a iubi, a ierta, a fi, a dărui, a dori îşi mai fac loc printre preocupările zilnice sau sunt doar nişte cuvinte din dicţionar? Orice om ar trebui să viseze, să-şi cultive cu atenţie mica sămânţă a visului, hrănind-o şi îngrijind-o până când devine realitate. În acele momente e foarte posibil să fim criticaţi dur că ne pierdem timpul, că nu mai suntem productivi lenevind şi nu facem ceva constructiv pentru prezentul nostru.
Dar pierdem oare timpul când visăm? Avem nevoie să visăm cu maturitatea adultului. Visul îl poţi ţine captiv în tine sau îl poţi elibera, dar nu este suficient dacă nu-i dai aripi concretizându-l şi realizându-l chiar dacă te costă: timp, atenţie, energie, suflet. Reţeta este scumpă, dar are următoarele ingrediente: comunicare, iubire şi iertare. Oricum, doar ceea ce te costă are valoare! Dă viaţă visurilor tale pentru ca ele să nu rămână ascunse undeva într-unul dintre sertarele amintirilor pentru ca mai apoi să le plângem cu lacrimi amare.
