de pr. Antonio-Daniel Băcăoanu
Marţi, 24 iunie, în sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, zece diaconi au primit sacramentul Preoţiei. A fost un moment de profundă încărcătură spirituală şi un pas esenţial şi ireversibil în viaţa lor de slujire. Emoţia şi bucuria trăite în acel moment de neuitat s-au reflectat nu doar pe chipurile lor, ci şi în mărturiile sincere şi pline de entuziasm pe care le-au împărtăşit. Redăm mai jos câteva dintre ele.
- "Nu cred că există ceva mai frumos în această lume decât să simţi iubirea celor din jur şi, mai ales, iubirea lui Dumnezeu. Astăzi, la Sfânta Liturghie de hirotonire, am simţit-o, cu bucurie, din plin. Privirile tuturor celor care m-au însoţit şi m-au susţinut pe parcursul întregii vieţii m-au emoţionat profund. Am putut citi în ele bucurie, speranţă, împlinire şi multă recunoştinţă. În fond, darul vocaţiei nu este un drum solitar, ci rodul unei iubiri împărtăşite. Acum, plin de recunoştinţă, îi încredinţez lui Dumnezeu viitorul meu, rugându-l să mă ajute să rămân fidel şi să fiu un preot după inima sa." (Pr. Marius-Petrişor Gherghel)
- "Astăzi, prin hirotonire, am primit un dar fără niciun merit din partea mea: Preoţia. Am simţit cum harul lui Dumnezeu m-a atins profund. Preoţia nu e o onoare, ci o slujire: să-l fac prezent pe Cristos în lume, în Euharistie, în cuvânt şi în oameni. Aş dori ca ornatul şi stola să nu reprezinte nişte haine împărăteşti, ci acel ştergar pe care Isus l-a luat când a spălat picioarele ucenicilor săi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot! Mulţumesc, de asemenea, familiei şi tuturor celor care mi-au fost alături în parcursul meu şi astăzi la această minunată sărbătoare! Cu umilinţă şi bucurie, spun astăzi: «Iată-mă, Doamne, trimite-mă!»" (Pr. Laurenţiu-Daniel Timaru)
- "Trei cuvinte pentru a descrie sărbătoarea minunată de astăzi: bucurie, recunoştinţă şi încredere. Bucurie, pentru că, după atâţia ani de formare umană, intelectuală, spirituală şi pastorală, am ajuns la mult aşteptata zi a hirotonirii prezbiterale. Recunoştinţă, pentru că, în marea sa iubire şi milostivire, Dumnezeu a privit spre mine şi m-a chemat să-l slujesc, fără vreun merit din partea mea. Încredere, pentru că m-am încredinţat Domnului, în simplitatea inimii mele, şi, cu sentimentul de abandonare în braţele sale, am încredere că mă va însoţi, iar prin harurile şi asistenţa sa va face rodnică slujirea mea." (Pr. Alin-Florin Balint)
- "Astăzi am rostit «da»-ul cel mai profund şi angajant din viaţa mea. Cu emoţie, pace şi o bucurie care nu se poate exprima în cuvinte, m-am abandonat în voia Tatălui, conştient că el mă trimite să slujesc, nu să fiu slujit. Preoţia este, pentru mine, o chemare de a trăi în mijlocul oamenilor, dar cu inima lipită de Dumnezeu. Să pot celebra sfintele taine, să ascult, să încurajez, să fiu aproape de cei care suferă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fidelitatea cu care m-a condus până aici, chiar şi în momentele de îndoială. Mulţumesc părinţilor mei, confraţilor, formatorilor şi tuturor celor care au fost parte din acest drum." (Pr. Sergiu-Lucian Cimpoeşu, OFMConv.)
- "«Dumnezeu nu-i cheamă pe cei vrednici, ci pe cei pe care îi alege», spunea Sfânta Tereza de Lisieux. Acesta a fost motoul pe care l-am ales pentru hirotonirea prezbiterală. Sărbătoarea de astăzi a fost emoţie, a fost mărturie, a fost moment de har şi binecuvântare. Îi mulţumesc lui Dumnezeu care m-a chemat şi m-a ales să fiu preot, nu pentru vrednicia mea, ci în marea sa iubire m-a ales pentru a lucra prin mine. Le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la formarea mea, şi Dumnezeu să le răsplătească munca în veşnicie. Un mesaj pentru cei care simt chemarea la Sfânta Preoţie: «Curaj, ridică-te, te cheamă!»" (Pr. Dragoş-Celestin Burcă)
