Andreea U.
Aşa cum deja se obişnuieşte ca în timpul vacanţei de vară să se facă campus pentru copii, şi în parohia noastră cred că această activitate se desfăşoară de mai bine de 20 de ani. A venit şi timpul meu să fiu animator şi acest lucru este minunat. Când aveam aproximativ şase ani, am avut o foarte bună animatoare: inventivă, veselă şi răbdătoare cu cei mici. Mi-a plăcut foarte mult de ea, pentru că ne cânta la chitară, avea şi o voce foarte frumoasă. Nu ştiam prea multe pe atunci, dar mi-a rămas întipărită în memorie figura ei blândă. Mi-am zis în mintea mea că atunci când voi fi mare, vreau să fiu şi eu ca ea. Următorul an, ea a plecat la facultate şi a revenit în localitate când eu eram deja în clasa a V-a. Îmi doream mult să fie în continuare animatoarea noastră, dar avea alte obligaţii: era deja căsătorită şi avea şi doi copii. Nu ştiu dacă voi fi vreodată ca ea, însă mă străduiesc să fiu cel puţin disponibilă şi să fiu şi eu model pentru fiica ei care are vârsta pe care o aveam eu când am participat la primul campus.
