Prelucrare de pr. Felician Tiba
Încă de mic, mama şi tata m-au învăţat să fiu sincer. "Să nu te temi să fii sincer, îmi spunea deseori mama, indiferent de greşeala pe care ai făcut-o! Noi, ca părinţi, vom fi mereu lângă tine să te înţelegem, să te susţinem, şi la nevoie, să te apărăm!"
Prin urmare, încă de mic am încercat să le urmez sfatul, mai ales că au şi fost multe momentele în care am avut posibilitatea să probez că ceea ce mă sfătuiau nu era o simplă vorbă, ci era o realitate plină de conţinut.
Proba supremă însă am dat-o atunci când am luat primul calificativ mic la şcoală. De obicei învăţam bine şi îmi făceam temele la timp şi, pe cât posibil, şi bine. Într-una din zile, cu toată sârguinţa mea, m-am prezentat la şcoală cu tema nefăcută. Învăţătoarea nu doar că s-a mirat pentru gestul făcut şi mi-a dat cel mai mic calificativ, dar, fiindcă nu se mai întâmplase până în acel moment, a rămas de-a dreptul scandalizată: "Cum, chiar tu care ţi-ai făcut mereu temele?! Ce s-a întâmplat? Părinţii ştiu că nu ţi-ai făcut tema?".
"Da, le-am răspuns senin şi sigur pe mine! Ştiu că nu am făcut tema, pentru că, încercând să o fac, chiar nu am reuşit. Nu am înţeles enunţul din manual. Sau, dacă vreţi să vă spun folosind cuvintele mamei: «Acest enunţ nu are nicio logică!». Nu se înţelegea ce cerea de fapt autorul. Ori este o greşeală de tipar, ori autorului chiar i-a scăpat ceva! Nu am înţeles enunţul!"
Căutând în manual, învăţătoarea s-a convins că atât eu, cât şi părinţii am avut dreptate! Într-adevăr, era o greşeală de exprimare, astfel încât manualul, după descoperirea mai multor greşeli, a fost retras de pe piaţă.
Dacă n-aş fi avut curajul să-mi cooptez părinţii să mă ajute şi dacă nu aş fi avut curajul să-i spun învăţătoarei ce am descoperit împreună cu ei, cu siguranţă acel manual ar fi dăunat mult şi altor copii. Apoi mi-a modificat şi calificativul... (Marius)
