de Alexandru-Claudiu Albert
Parohia Romano-Catolică "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" din Galaţi a sărbătorit anul trecut, în luna noiembrie, 180 de ani de la sfinţirea bisericii actuale.
Prima atestare documentară a catolicilor din sudul Moldovei este precizată în jurul anului 1622, când misionarul Francesco Patis de Candia semnala existenţa unei biserici - "Galatz, una chiesa". Biserica se afla în zona numită Piaţa Veche, astăzi zona "Elicei" la Dunăre. O altă mărturie importantă este a episcopului Marco Bandini, care face o vizită misionară pe aceste meleaguri (1646), spunând că "această biserică este aşezată într-un loc foarte bun şi foarte prielnic, lângă piaţă".
Biserica actuală este una nouă, situată mult mai departe faţă de prima biserică menţionată. La 3 noiembrie 1838, consulul italian al Sardiniei la Galaţi a iniţiat construirea unei noi biserici catolice, înfiinţând un comitet ad-hoc format din comercianţi care să delibereze "asupra unor puncte şi asupra unui regulament care să servească drept bază a acestei pioase şi importante administraţii, destinate prosperării în acest oraş a sfintei noastre religii catolice romane".
În cele din urmă, prin hrisovul din 18 iunie 1839, domnul Mihail Sturdza a încuviinţat formal construirea bisericii catolice, donând pentru acest scop terenul "di la pocită piste drum", "în mărime di 40 stănjeni faţadă şi 41 stănjeni lungime". De remarcat este faptul că în acest perimetru se afla şi cimitirul comunităţii, deoarece locul donat era la periferia oraşului.
Argumentele comerciale ale comunităţii catolice par să-l fi convins pe domn, acesta considerând oportun să le reproducă în textul hrisovului: "Cum oraşul Galaţi a devenit port franc şi deoarece are nevoie de deosebit sprijin pentru creşterea comerţului, încuviinţăm înfiinţarea acolo a unei biserici catolice." Încă din acest an a sosit un preot, care s-a stabilit în oraş.
Deşi nu aveau suficiente fonduri, comitetul s-a grăbit să pună piatra de temelie a bisericii noi, care urma să fie clădită conform unui plan obţinut de preşedintele comitetului, consulul italian Geymet, de la un arhitect din Torino. La punerea pietrei a fost o sărbătoare măreaţă. Ca reprezentant al episcopului din Iaşi a venit pr. Carol Mogni, prefectul misiunii din Moldova, care a ţinut o slujbă frumoasă şi o predică ocazională. Au fost de faţă pârcălabul Beldiman şi toate autorităţile locale şi străine aflate la Galaţi.
Abia în anul 1844, biserica a fost finalizată. Planul original al bisericii prevedea o faţadă cu trepte de marmură la strada Domnească şi cu două turnuri în spate, aceeaşi care este şi astăzi, dar mai mică. Biserica terminată a fost închinată Sfântului Ioan Botezătorul, conform dorinţei persoanei care a donat icoana sfântului pentru altarul cel mare, şi a fost binecuvântată în ziua de 4 noiembrie 1844 de episcopul Sardi, succesorul lui Arduini, care a venit personal pentru acest scop şi a lăsat scris de mâna proprie în condica administraţiei o pagină elogioasă la adresa comitetului şi, mai ales, a vrednicului său preşedinte, avocatul Castellinard, "Console di sua Maesta il Re di Sardegna" (Consulul Majestăţii Sale Regele Sardiniei).
După 180 de ani de la sfinţirea bisericii romano-catolice din Galaţi, acest monument se remarcă în continuare pe Calea Domnească (Str. Domnească, nr. 88) prin grandoarea şi frumuseţea acestuia, alături de fosta Şcoală de băieţi, actualmente ,,Centrul Pâinea Sfântului Anton de Padova". Activităţile filantropice, culturale şi, bineînţeles, religioase sunt cunoscute atât în oraşul Galaţi, cât şi în împrejurimi.
