Biserica este misionară (VI)

de pr. Florin-Petru Sescu

În ziua de 1 noiembrie, în localitatea Boji din Maikona, Kenya, a avut loc sfinţirea Bisericii "Toţi Sfinţii". La eveniment au participat PS Petru Sescu, episcopul auxiliar al Diecezei de Iaşi, reprezentându-l pe PS Iosif Păuleţ, pr. Cristian Diac şi subsemnatul.

Noua biserică, în formă de cort, dar şi şcolile, grădiniţele, fântânile, hrana etc., la care se adaugă misionarii, laicii, seminariştii şi diaconii care au plecat în misiune, sunt atât rodul rugăciunilor şi al renunţărilor întregii dieceze, cât şi o mărturie a maturităţii misionare. De mulţi ani, Dieceza de Iaşi şi credincioşi din România se gândesc şi se roagă pentru misiuni şi misionari. Acesta este un mod concret în care Biserica, mai ales laicii, dau mărturie pentru credinţă.

Dacă în acest articol dorim să vorbim despre laici, vă invit să pornim de la Constituţia dogmatică despre Biserică, Lumen gentium, care se deschide cu aceste cuvinte: "Cristos este Lumina neamurilor şi, întrucât Biserica este în Cristos ca un sacrament, ea îşi propune să arate mai limpede credincioşilor şi lumii întregi natura şi misiunea sa universală" (LG 1). Acelaşi document are un capitol întreg dedicat laicilor. Vă invit să citiţi documentul, pentru că este interesant ce se spune despre Biserică.

Până atunci însă, în contextul activităţii misionare, ne vom opri la următoarele cuvinte: "Laicii sunt chemaţi, ca mădulare vii, să contribuie la creşterea Bisericii şi la sfinţirea ei necontenită, cu toate puterile lor primite prin bunătatea Creatorului şi harul Răscumpărătorului. Apostolatul lor este o participare la însăşi misiunea mântuitoare a Bisericii şi la acest apostolat sunt trimişi cu toţii de Domnul însuşi prin Botez şi Mir. Prin sacramente şi mai ales prin Sfânta Euharistie le este împărtăşită şi hrănită acea iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni care este sufletul întregului apostolat. Însă laicii sunt chemaţi în mod deosebit să facă prezentă şi activă Biserica în acele locuri şi împrejurări în care ea nu poate deveni sarea pământului decât prin ei. Astfel, orice laic, în virtutea darurilor primite, este martor şi, în acelaşi timp, instrument viu al misiunii Bisericii" (LG 33).

Documentul Ad gentes indică două direcţii de acţiune:

1) În teritoriile deja creştine - "laicii colaborează la opera evanghelizatoare dezvoltând în ei şi în alţii cunoaşterea şi iubirea faţă de misiuni, trezind vocaţii în propria familie, în asociaţiile catolice şi în şcoli, oferind ajutoare de orice fel.

2) În teritoriile de misiune - laicii, fie străini, fie autohtoni, trebuie să predea în şcoli, să preia administrarea unor treburi pământeşti, să colaboreze la activitatea parohială şi diecezană, să iniţieze şi să promoveze diferite forme de apostolat laic, aşa încât credincioşii bisericilor tinere să-şi poată asuma cât mai curând rolul ce le revine în viaţa Bisericii" (AG 41).

Nimeni nu poate înlocui mama şi tatăl în opera lor de evanghelizare a copiilor. Nimeni nu poate înlocui bunicii, fraţii, surorile, rudele în opera lor de evanghelizare prin mărturia vieţii. Nimeni nu poate înlocui puterea exemplului la locul de muncă, la şcoală, în vacanţă sau în zilele libere. Fiecare moment din viaţă, chiar şi pentru un laic, este o nouă şansă de a-l vesti pe Cristos, de a da mărturie despre el. Trebuie să ne amintim mereu aceste cuvinte ale lui Isus: "Pentru oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri" (Mt 10,32).