de pr. Petru Ciobanu
Este un lucru nemaiîntâlnit în istoria papilor ca patru pontifi succesivi, purtând acelaşi nume, să fie declaraţi sfinţi; excepţie fac primii patru care au purtat numele Leon. Sfânt este Leon I, la fel cum sfinţi sunt papii Leon al II-lea şi Leon al III-lea. În acest număr vi-l propun pe cel de-al patrulea papă sfânt care a purtat numele Leon, despre care, la 17 iulie, ziua comemorării sale, citim în Martirologiul Roman: "La Roma, Italia, lângă «Sfântul Petru», în anul 855, Sfântul Leon al IV-lea, papă, apărător al oraşului şi susţinător al primatului lui Petru".
Viitorul pontif s-a născut la Roma pe la anul 790, trăgându-se, după cum reiese din numele tatălui, Ridolfo, din neamul longobarzilor. Educaţia şi-a primit-o în mănăstirea benedictină "Sfântul Martin" din Vatican. Arhidiacon al Papei Grigore al IV-lea (828-844), a urcat rapid treptele ierarhiei bisericeşti, fiind creat cardinal de "Sfinţii Patru Încoronaţi". A fost ales în unanimitate urmaş al Sfântului Petru după moartea Papei Sergiu al II-lea (844-847), la 27 ianuarie 847, într-o perioadă deloc uşoară pentru Roma şi Biserică, ameninţate de invaziile sarazinilor, şi a fost încoronat la 10 aprilie 847.
În acelaşi an, un cutremur de pământ a lovit Roma, urmat fiind de un incendiu care punea în pericol populaţia Romei şi însăşi Bazilica "Sfântul Petru". Se spune că focul a fost stins în mod miraculos de Leon al IV-lea care, din loja bazilicii, a oprit flăcările dând binecuvântarea solemnă, evenimentul fiind imortalizat de Rafael în al său "Incendiul din Borgo".
Moştenind un oraş în ruine din cauza incursiunii sarazinilor din anul 846, Leon al IV-lea a iniţiat un amplu proiect de refacere a Romei, mai ales a bazilicilor celor doi apostoli-patroni ai oraşului - de aici şi apelativul de "restaurator al Romei" -, şi de consolidare a apărării, rezultatul fiind Cetatea Leonină, ridicată pentru a proteja Bazilica "Sfântul Petru". Pentru a opri incursiunile arabilor, în anul 849, Leon al IV-lea a fost iniţiatorul unei ligi anti-sarazine care, în vara aceluiaşi an, a înfrânt lângă Ostia flota arabă. Dar nu s-a limitat doar la Roma, lucrări de apărare fiind efectuate şi în alte părţi ale Statului Papal: coasta maritimă în zona Lazio, Civitavecchia, Orte, Amelia etc. S-a îngrijit cu aceeaşi dăruire şi de pietrele vii ale Bisericii, fiind generos în a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoi.
A căutat să consolideze autoritatea pontifului roman, iar în acest sens a intrat în conflict cu patriarhul Ignaţiu de Constantinopol, care l-a depus pe episcopul Grigore Asbestas de Siracuza, Leon al IV-lea revendicând jurisdicţia papei de la Roma asupra Siciliei. Tot el a fost cel care, în anul 848, ca recunoaştere a independenţei Britaniei, i-a oferit conducătorului regiunii, Nominoë, o diademă de aur; în anul 850, în ciuda supărărilor pe care le avea faţă de împăratul Lothar I, l-a încoronat pe fiul acestuia, viitorul Ludovic al II-lea cel Tânăr; tot Leon al IV-lea a pus coroana regală şi pe capul viitorului rege anglo-saxon Alfred cel Mare. A convocat două sinoade la Roma - în 850 şi 853 -, în care, printre altele, l-a excomunicat şi depus pe cardinalul Anastasiu, care şi-a lăsat dieceza de izbelişte şi căuta să fie ales papă după moartea lui Leon al IV-lea, intrând în istorie drept antipapa Anastasiu al III-lea. De asemenea, a fost primul papă care a început să dateze documentele oficiale pornind de la primul an al pontificatului său.
Leon al IV-lea a trecut la cele veşnice la 17 iulie 855, fiind înmormântat în vechea Bazilică "Sfântul Petru", în capela restaurată de el, în care erau deja înhumaţi Leon I, Leon al II-lea şi Leon al III-lea.
