Prelucrare de pr. Felician Tiba
Am crescut într-o perioadă în care ornamentele de Crăciun au început să "explodeze". Din câte îmi povestea mama, pe vremea copilăriei ei nu era decât un brad, natural de fiecare dată, câteva globuri, poate ceva bomboane, dacă le căuta din timp, în rest, mai nimic, doar bucuria că vine Crăciunul. Niciodată bradul nu se împodobea de la începutul lunii decembrie, doar în ajunul Crăciunului, chiar în seara lui, înainte ca ea, fraţii şi părinţii ei să meargă la Liturghia de noapte.
Nu era ciocolată, nu avea o instalaţie electrică, iar de brad artificial nici nu se discuta.
Astăzi, culmea, avem brazi din toate categoriile, chiar de toate culorile, instalaţii electrice sofisticate, controlate din aplicaţii pe care le avem pe telefonul mobil, avem o gamă destul de variată de bomboane şi ciocolată, globuri, beteală, colinde chiar de la începutul Adventului, dar lipseşte ceva: ieslea.
Pruncul Isus, împreună cu Maria şi Iosif, cu păstorii şi magii abia că se găsesc ici-colo în câte un magazin, puse undeva pe un raft, dacă se poate cât mai sus şi cât mai ascuns.
Nu ştiu de ce, dar astăzi lumea se teme de pruncul Isus. Crăciunul este despre orice, dar nu despre esenţa lui, care este naşterea lui Isus în ieslea din Betleem.
Ce diferenţă! Când mama era mică, aveau atât de puţine de Crăciun, dar îl aveau pe pruncul Isus. Astăzi avem atât de multe de Crăciun, dar lipseşte Isus. În realitate, nu avem nimic!
Crăciunul este despre pruncul Isus, născut în ieslea din Betleem, pruncul care aduce bucurie în lume, cel la a cărui naştere s-au bucurat Maria şi Iosif, îngerii, păstorii şi magii. Crăciunul înseamnă începutul mântuirii noastre şi aşa trebuie să rămână! (Samuel)
