Teodor B.
Acum aproximativ 10 ani, imediat după ce a început şcoala, sora mea mai mică s-a îmbolnăvit. Mama nu şi-a făcut griji prea mari, pentru că sora mea a mai trecut prin aşa ceva şi i-a dat doar un sirop pentru tuse. Au trecut lunile septembrie, octombrie şi nicio ameliorare. A mers cu ea la un medic specialist şi i s-a spus că e o răceală tratată superficial şi a primit un alt tratament, dar nimic. Noi toţi am început să ne îngrijorăm pentru sănătatea ei. La începutul lunii decembrie, în seara când s-au sfinţit coroanele de Advent, mama a venit cu una acasă şi a spus că în cele patru duminici ale Adventului vom aprinde fiecare câte o lumânare şi ne vom ruga împreună pentru sănătatea surorii mele şi pentru credinţă în familie. Eu am aprins prima lumânare, apoi duminica următoare mama, iar a treia lumânare, sora mea bolnavă. Când s-a terminat rugăciunea, sora mea ne-a spus că parcă respiră mai bine şi crede că pruncul Isus o va vindeca, şi aşa a fost. Tata a aprins a patra lumânare şi toţi i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru minunea vindecării. Din acel an nu mai lipseşte coroana de Advent din casa noastră şi aprindem şi lumânările.
