de Alma-Mariana Ciobanu
Înainte de venirea lui Cristos era mult întuneric şi multă incertitudine. Relatarea naşterii lui dovedeşte că a avea curaj nu înseamnă să nu-ţi fie frică, ci să ai încredere că un Prunc poate salva o lume. Pentru a trăi bucuria Crăciunului, Isus ne-a dovedit cum simplitatea unui staul poate dărâma ziduri de păcate. Crăciunul dovedeşte că Tatăl ne-a iubit inimaginabil pe fiecare "încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (In 3,16).
Decembrie ne aduce împreună. Ne gândim la cei de lângă noi, trăim în goană după cadouri, facem bilanţuri, liste, planuri. Dar de ce ne grăbim? Maria şi Iosif nu au alergat după lucruri, ci au trăit primul Crăciun în sărăcia unui grajd, dar au adus Pământului o bucurie ce a rămas şi va rămâne pentru veşnicie. Ei nu au cerut cadouri, dar au primit aur, smirnă, tămâie şi inimi sincere ce l-au îmbrăţişat pe Isus. La primul Crăciun nu s-au aprins mii de luminiţe, dar Lumina născută atunci... ţine lumea încă vie!
Ce s-a schimbat în viaţa ta de la Crăciunul trecut? Poate ai suferit sau te-ai bucurat mai mult, ai adunat lacrimi sau amintiri senine, ai întâlnit oameni sau te-ai despărţit de ei, ai iubit sau ai fost rănit mai mult. Isus vine să vindece toate rănile ce-ţi împovărează mintea şi inima, vine să adauge şi mai multă bucurie peste bucuria pe care o trăieşti deja. Sau vine să liniştească furtunile din viaţa ta, să te înveţe să priveşti şi să te priveşti cu iubire, căci el nu te poate vedea altfel. Să împodobească inima ta cu gingăşia unui copil şi să rămână în ea.
Ne dorim Crăciunul, deoarece există nuanţe ale vieţii noastre care cer transformare, au nevoie de mai mult senin şi mai multă iubire, iertare. Venirea lui ne invită să dăm o şansă bucuriei, să ne lăsăm egoismul şi nesiguranţele în faţa Celui ce ne umple de curaj. El ne găseşte prin troienele suferinţelor noastre, în întunericul ce ne dărâmă câteodată, în locurile în care nu ne găsim liniştea.
Înainte de viaţa ce te frânge, înainte de a nu mai putea crede într-o fericită realitate, înainte de ură şi blesteme, el ţi-a scris în conştiinţă: "Eu te-am salvat! Tu doar crede, iubeşte şi speră neîncetat. Eşti iertat!"
