de pr. Cristian Diac
Coboară iarăşi, Doamne, în noapte sau în zori,
În lumea noastră fadă, săracă în valori,
Să vii în simplitate, să nu ai aşteptări,
Nu-ţi dăm doar osanale, nici doar felicitări.
Coboară iar, Isuse, oricât de greu ţi-ar fi,
Îţi dăm cuvânt de-onoare că ne vom osteni
Să măturăm în suflet vinovăţii-nvechite,
Să punem pânză albă pe inimi înnoite.
Coboară, Domn, din ceruri, discret, fără paradă,
Indiferent că plouă sau totu-i sub zăpadă,
Şi-n mâinile-ţi micuţe, a toate creatoare,
S-aduci ce are cerul de maximă valoare.
Coboară cu iubire, multă, nemăsurată,
Şi-mparte-o fără plată şi nu-i fixa durată,
S-o aibă toţi săracii şi ei la alţi să dea,
S-o aibă şi avuţii, căci sunt săraci de ea.
Coboară, Domn şi Rege, la liderii din lume,
Înţepeniţi în fală, nebuni după renume,
Fă-i tu pe toţi alergici la tot ce e teroare,
Sileşte-i să recurgă grăbit la dezarmare.
Coboară, Prinţ al păcii, te implorăm cu dor,
Sterilizează ura din orice muritor,
Pe cei umili şi simpli, de pace făcători,
Tu înmulţeşte-i, Doamne, şi fă-i învingători.
Coboară, Prunc preadulce, cu tot ce e divin,
Topeşte tu din inimi ce-i rece, ce-i hain.
Crăciunul pretutindeni să fie-o sărbătoare,
Bogată în iubire, de viaţă dătătoare.
