Mai multă lumină!

de pr. Felix Roca

În ultimele numere ne-am propus să înţelegem cum ne putem "încărca" viaţa cu mai multă speranţă. Am văzut că disponibilitatea de a face linişte în propria viaţă ne ajută să descoperim lucrurile esenţiale şi sensul vieţii noastre, apoi că experienţa limitelor de care este caracterizată existenţa noastră nu ar trebui să ne deprime, ci să ne convingă mai mult că "speranţa nu dezamăgeşte".

Facem al treilea pas pentru a înţelege că suntem chemaţi să descoperim adevărata lumină, să umblăm în lumină, până vom ajunge la Lumina deplină, împlinirea speranţei noastre.

Vreau să trezesc aurora!

Într-un timp de întuneric adus de războaie şi de nenumărate violenţe, avem nevoie să adunăm perle de lumină. Noaptea lumii înaintează, dar nu va putea acoperi pământul atât timp cât vor exista unii care ştiu să adune lumină. Fiecare dintre noi avem misiunea de a căuta adevărata lumină şi de a o răspândi în lumea în care trăim. Fiecare ar trebui să spună împreună cu psalmistul: "Vreau să trezesc aurora!" (Ps 108,3). De fapt, Cristos ne încredinţează în mod clar această misiune: "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!" (Mt 5,16). Este evident că nu ne putem plânge de întunericul din lume, dacă nu aprindem măcar o luminiţă!

Mai multă lumină!

Pentru ca viaţa noastră să fie plină de lumină, deci să strălucească, avem nevoie să ne "conectăm" la sursa infinită de lumină şi de speranţă. Ştim cine este izvorul adevăratei lumini: "Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (In 8,12). Umblăm cu adevărat în lumină numai în măsura în care ne îngrijim de prietenia cu Cristos şi punem în practică îndemnurile sale: "Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele" (Ps 119,105).

În ultima ei lucrare - rămasă neterminată din cauza sosirii Gestapoului, care a deportat-o la Auschwitz la 2 august 1942 -, Edith Stein scria că există două tipuri de întuneric: există noaptea complet neagră şi ameninţătoare, în care viaţa este vândută, persecutată şi mistuită, şi există noaptea străbătută de lumina lunii, care împiedică întunericul şi tăcerea să înghită lucrurile. Riscăm să orbecăim în noaptea complet neagră şi ameninţătoare atunci când preferăm să trăim fără Dumnezeu.

Pe patul de moarte, scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe a rostit memorabilele cuvinte: "Lumină, mai multă lumină!". E clar că nu se referea la lumina ochilor, ci la lumina interioară de care avea cea mai mare nevoie în acel moment. O lumină care este, de fapt, o rază din lumina divină: "Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric în el" (1In 1,5).

Lumina fără sfârşit

Dacă umblăm în lumina lui Dumnezeu aici pe pământ, străduindu-ne să fim "lumina lumii", atunci în veşnicie ne vom bucura de lumina fără sfârşit, de strălucirea infinită a chipului lui Dumnezeu. Astfel se va împlini speranţa cu care am trăit pe pământ şi vom înţelege în totalitate că speranţa nu dezamăgeşte şi nu înşală niciodată.

Vă mulţumesc pentru că aţi călătorit împreună cu noi în acest an pe drumul speranţei. Sper, din toată inima, că aceste reflecţii v-au fost de folos şi v-au ajutat să fiţi tot mai mult misionari ai speranţei!

Crăciun binecuvântat!

La mulţi ani!