de sr. Cristiana Coşa, OSB

Sărbătoarea Crăciunului este una de lumină, de exaltare şi de bucurie. În zilele din Octava Crăciunului însă nu lipsesc din calendarul nostru sfinţii care şi-au vărsat sângele pentru Isus Cristos.

Naşterea Domnului nu se epuizează într-o feerie care ignoră faptul că Isus a fost semn de contradicţie în istoria oamenilor. Merită să cunoaştem în acest număr al revistei figura unui arhiepiscop care nu a pregetat să-şi dea viaţa pentru Cel născut în sărăcia unui grajd pentru a fi Mântuitorul tuturor.

Este vorba de arhiepiscopul armean catolic Ignazio, de cetăţenie turcă, care a refuzat să îmbrăţişeze religia musulmană şi a fost împuşcat de turci împreună cu mulţi alţi coreligionari în timpul genocidului armean (1915-1923). În închisoare a sfinţit pâine pentru întărirea spirituală a celor care se aflau închişi împreună cu el. Prin vărsarea sângelui său a meritat pacea şi fericirea veşnică a paradisului.

"Nu am fost niciodată necredincioşi statului, dar, dacă ne cereţi să fim necredincioşi religiei noastre, asta niciodată, niciodată!" a afirmat el înainte de a fi ucis. Ajutat de harul lui Dumnezeu, a ţinut aprinsă flacăra credinţei, devenind el însuşi o flacără vie, capabilă să răspândească lumina lui Cristos.

Mons. Ignatius Choukrallah Maloyan s-a născut la 15 aprilie 1869, la Mardin, în Turcia, ca fiu al lui Melkon şi Faride. La vârsta de 14 ani a fost trimis de părintele său spiritual, Joseph Tcherian, la studii în Liban, la Institutul Clerului Patriarhal din Bzommar, în vederea pregătirii pentru hirotonirea preoţească, pe care a primit-o în sărbătoarea Trupul şi Sângele Domnului din 1896. În anul 1904, Patriarhul Boghos Bedros XII Sabbaghian îl numeşte secretar al său. După o perioadă iniţială de slujire preoţească în Egipt, a fost numit arhiepiscop de Mardin şi consacrat la 22 octombrie 1911. S-a ocupat de formarea spirituală şi pastorală a preoţilor, a petrecut timp vizitându-i pe credincioşi, a reactivat şcoli şi a dispus renovarea bisericilor.

La 3 iunie 1915, a fost dus la închisoare împreună cu alte sute de bărbaţi şi torturat sub acuzaţia falsă că ascunde arme. Când i s-a cerut în mod explicit să devină musulman pentru a fi eliberat, el a răspuns cu un refuz categoric. Dus la locul unde urma să aibă loc masacrul, a putut să-şi salute credincioşii pentru ultima dată. I-a îndemnat să fie gata să-şi dea viaţa pentru Cristos şi, luând nişte pâine pe care a găsit-o, a sfinţit-o şi a distribuit-o tuturor ca viatic.

Când i s-a cerut pentru ultima oară să se convertească la Islam, el a pronunţat aceste cuvinte: "Consider vărsarea sângelui meu de dragul credinţei mele cea mai dulce dorinţă a inimii mele, pentru că ştiu foarte bine că, dacă voi fi torturat de dragul celui care a murit pentru mine, voi fi printre cei care vor avea bucuria şi fericirea de a-l vedea pe Domnul şi Dumnezeul meu acolo sus." Şi-a vărsat sângele din iubire faţă de Cristos la 11 iunie 1915, în sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus.

Sfânta Liturghie cu ritul de canonizare a avut loc la Vatican, duminică, 19 octombrie, fiind prezidată de Papa Leon al XIV-lea.

Monseniorul Ignace Maloyan, care a murit ca martir la vârsta de 46 de ani, ne aminteşte de lupta spirituală a fiecărui creştin. De-a lungul vieţii sale, a trăit pe deplin cuvintele Sfântului Paul: "Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubiri şi al chibzuinţei" (2Tim 1,7). Fie ca exemplul său să-i lumineze pe toţi cei care doresc să fie martori ai evangheliei, pentru slava lui Dumnezeu şi mântuirea fraţilor şi surorilor lor, iar mijlocirea lui să ne ajute în încercările noastre şi să ne inspire în chemarea noastră comună la sfinţenie.