de pr. Iosif Dorcu
În centrul oraşului Udine, situat în nord-estul Italiei, pelerinul poate vizita un vechi şi important sanctuar dedicat Maicii Domnului, "Fecioara Harurilor". Aici se păstrează şi se venerează o veche icoană miraculoasă.
Istoria sanctuarului începe în jurul anului 1479, când Udine făcea parte din Republica Veneţiană. În luna ianuarie a acelui an a fost numit locotenent al guvernului veneţian cavalerul Giovanni Emo. El păstra cu mare grijă în castelul din Udine, unde îşi avea reşedinţa, o icoană a Fecioarei Maria, despre care afirma că a primit-o în dar de la sultanul din Constantinopol, Mahomed al II-lea.
Într-o zi, o doamnă care lucra în bucătăria castelului s-a accidentat şi şi-a tăiat mâna. Aceasta, cu mare încredere, s-a rugat în faţa acelei icoane şi a fost complet vindecată. Văzând minunea, locotenentul s-a gândit că o asemenea icoană vindecătoare nu putea fi păstrată într-o încăpere profană şi a decis să o ofere bisericii care era în vecinătatea Conventului "Sfântul Ghervasiu şi Protasiu", unde erau sosiţi de puţin timp fraţii din Congregaţia "Fraţii Slujitori ai Mariei". Aceşti călugări au fost expulzaţi de armatele franceze în anul 1797, dar au revenit aici în anul 1923. Tradiţia spune că la 8 septembrie 1479, cu o frumoasă procesiune, icoana a fost transferată de la castel la biserică.
Vestea despre icoana miraculoasă a făcut ca mulţimi mari de credincioşi să se îndrepte spre această bisericuţă care devenise neîncăpătoare. La 12 aprilie 1495, s-a sfinţit piatra de temelie pentru un nou sanctuar, dar lucrările au început abia în anul 1513. Consacrarea noii biserici a fost celebrată la 12 mai 1520 de către episcopul de Caorle, Daniele de Rubeis. Alte renovări şi completări au mai fost făcute în cursul secolului al XVIII-lea: prelungirea şi înălţarea navatei şi a turnului. În secolul următor a fost refăcută faţada şi s-au adăugat patru mari coloane, care dau impresia unui templu vechi, a unui monument istoric. A fost, de asemenea, frumos amenajată, în partea stângă a navatei, capela în care se păstrează icoana votivă. Aceasta, în stil bizantin, o reprezintă pe Fecioara Maria, cu chipul puţin aplecat spre Prunc. Pruncul Isus este înfăţişat în timp ce se hrăneşte la sânul mamei. În partea de sus a imaginii este scrisă cu litere greceşti expresia "Maica lui Dumnezeu", ducând cu gândul la declaraţia de la Conciliul de la Efes. Icoana a fost încoronată, în urma unui decret papal, la 6 septembrie 1870. În această capelă vor fi depuse la baza altarului şi relicvele Fericitului Bonaventura de Forli. Mai merită atenţie un maiestos crucifix, ce datează de pe la anul 1300, donat sanctuarului de către călugăriţe clarise. Ochii pelerinului vor fi atraşi şi de patru splendide picturi realizate de Domenico Tintoretto: "Naşterea Mariei", "Adoraţia păstorilor", "Ridicarea Mariei la cer" şi "Martiriul Sfintei Ursula".
Din anul 1479, când icoana a fost expusă în biserică, cultul "Fecioarei Harurilor" a fost neîntrerupt, dovadă fiind mulţimea nenumărată de ex-voto-uri. Printre cele mai vechi se numără aşa-numita Mască a Diavolului, o armură din secolul al XV-lea din care un tânăr, care se lăuda cu înjurăturile sale, a reuşit să iasă în mod miraculos doar după ce s-a pocăit pentru blasfemia sa.
În anul 1555, când în Udine a existat o mare epidemie de ciumă, comunitatea a fost eliberată în urma multor rugăciuni în faţa icoanei. În urma acestei minuni, toţi locuitorii oraşului au făcut un vot că vor sărbători în fiecare an eliberarea de ciumă. Aşa se face că până astăzi, în ultima duminică din octombrie, se adună toate autorităţile civile şi religioase la sărbătoarea numită "Voto citadino" pentru a o omagia pe "Fecioara Harurilor".
Sanctuarul a fost declarat basilica minor la 21 iunie 1922.
