Prelucrare de pr. Felician Tiba
Am învăţat la campus că viaţa este un dar, că trebuie să o împărtăşim şi cu alţii, că trebuie să ne bucurăm, să-i mulţumim lui Dumnezeu şi părinţilor noştri pentru ea, să râdem, să plângem, să credem, să ne emoţionăm, să ne temem, să fim respectuoşi.
Campusul la care am participat alături de copiii din parohie ne-a pus în competiţie, la întreceri în care am învăţat să câştigăm, dar am învăţat şi să pierdem. Tot aici ni s-a spus că în viaţă e important să respectăm pentru a fi respectaţi!
Am înţeles că suntem creaţi de Dumnezeu şi că el ne-a oferit lumii şi părinţilor noştri ca dar. Nu trebuie să dăunăm naturii, pentru că legile ei fixe şi bine ordonate nu ne "iartă" niciodată!
Ni s-a spus la campus că trebuie să ne respectăm părinţii şi să nu cerem mai mult decât pot ei să dea. Să nu-i subestimăm, aşa cum nu trebuie să-i supraevaluăm. Am învăţat că trebuie să respectăm bunurile din jurul nostru, munca şi grija părinţilor, a învăţătorilor şi a profesorilor noştri şi chiar pe aceea a femeii de serviciu din şcoală, din spital ori de la biserică.
Nu trebuie să fim supărăcioşi, aşa cum nu trebuie să fim plini de mândrie; să ne ştim limitele şi să încercăm mereu să ne depăşim pe noi înşine, dar ţinând cont şi de binele nostru, precum şi de al aproapelui.
E bine că părintele paroh a organizat un campus, iar părintele vicar şi animatorii din parohie l-au susţinut în organizarea lui. E bine că tinerii, adolescenţii şi copiii au participat la el. E bine că Biserica ne oferă astfel de posibilităţi, pentru că doar aşa creştem în umanitate şi în sfinţenie (Corina).
