de sr. Cristiana Coşa, Surorile Benedictine
"Ofer toate suferinţele pe care le voi avea de îndurat Domnului, pentru Sfântul Părinte şi Biserică, pentru a nu sta în purgatoriu. Vreau să merg direct în paradis."
Carlo Acutis s-a născut la Londra, în Marea Britanie, la 3 mai 1991, din părinţi italieni, Andrea şi Antonia Salzano, care se găseau acolo din motive de serviciu. În septembrie 1991, familia se reîntoarce la Milano. La 16 iunie 1998, începe o etapă decisivă a vieţii sale, deoarece primeşte Prima Sfântă Împărtăşanie înainte de vârsta obişnuită, mulţumită unei permisiuni speciale din partea părintelui spiritual Ilio Carrai şi a arhiepiscopului Pasquale Macchi.
Carlo obişnuia să petreacă mare parte a vacanţelor la Assisi, într-o casă a familiei. În oraşul din Umbria învaţă să-i cunoască pe Sfântul Francisc şi pe Sfânta Clara. De la Sărăcuţul din Assisi a învăţat să respecte creaţia şi să se dedice celor mai săraci. Exemplul de viaţă al Seraficului Părinte îl determină să practice caritatea faţă de cei săraci, nevoiaşi, fără adăpost, pe care-i ajuta cu economiile sale săptămânale.
Punctul culminant al spiritualităţii lui Carlo era întâlnirea zilnică cu Domnul în Euharistie. El spunea deseori: "Euharistia este autostrada mea către cer!" Acesta este centrul întregii sale existenţe petrecute în prietenia cu Dumnezeu, care s-a concretizat în participarea zilnică la Sfânta Liturghie. A desfăşurat un preţios apostolat în mijlocul colegilor şi al prietenilor, explicându-le misterul euharistic, povestindu-le cele mai importante miracolele euharistice care au avut loc de-a lungul secolelor.
În octombrie 2006, Carlo se îmbolnăveşte de leucemie de tip M3, considerată forma cea mai agresivă. Este internat la Clinica De Marchi din Milano. Ulterior, din cauza agravării situaţiei, este transferat la Spitalul "San Gerardo" din Monza, unde se găseşte un centru specializat pentru acest tip de leucemie. Cu câteva zile înainte de internare şi-a oferit viaţa Domnului pentru Sfântul Părinte şi pentru Biserică. În spital, un preot i-a administrat Ungerea bolnavilor. Unii dintre infirmierii şi medicii care îl îngrijeau au rămas edificaţi de cum accepta boala şi suferinţa. Moartea cerebrală a survenit la 11 octombrie 2006, iar inima a încetat să-i mai bată la 12 octombrie.
Chiar din clipa morţii, faima lui de sfinţenie s-a răspândit tot mai mult în Italia şi pe celelalte continente, ceea ce i-a determinat pe cei care îl cunoşteau, împreună cu un grup de preoţi, să înfiinţeze la 24 martie 2011 la Milano Asociaţia "Prietenii lui Carlo", cu scopul de a promova cauza lui de beatificare, încurajaţi fiind de numeroasele haruri semnalate de credincioşi din toată lumea. Faza diecezană a procesului privind viaţa, virtuţile şi faima lui de sfinţenie a început la 12 octombrie 2013. În vederea beatificării, postulatorul cauzei a prezentat cazul unui copil din Brazilia, bolnav de stenoză duodenală de pancreas anular incomplet, vindecat rapid, complet şi inexplicabil din punct de vedere medical. Beatificarea lui a avut loc la 10 octombrie 2020, în Bazilica superioară "Sfântul Francisc" din Assisi. Miracolul care l-a condus spre canonizare a fost supravieţuirea şi apoi vindecarea rapidă, completă şi de durată a unei tinere din Costa Rica, studentă la Florenţa, care, în urma unui accident rutier, a suferit o traumă craniană severă, cu multiple leziuni şi hemoragii cerebrale în anul 2022, o vindecare recunoscută de comisia ştiinţifico-teologică.
Principala moştenire pe care Carlo, supranumit "influencerul" lui Dumnezeu, o lasă tuturor, mai ales tinerilor, este exemplul luminos al vieţii lui, în perfectă sintonie cu valorile evangheliei, şi atitudinea lui în faţa suferinţei. Canonizarea va avea loc la 27 aprilie, în cadrul celei de a treia zi a Jubileului pentru adolescenţi.
