de pr. Alois Bulai

Întrebarea ineptă pe care o ridică cei necredincioşi din toate timpurile este aceasta: "Unde este Dumnezeul lor?" (Ps 115,3). Semnificaţia acestei întrebări nu se referă la problema teoretică a existenţei lui Dumnezeu, ci la prezenţa sa reală şi activă în interiorul istoriei.

Răspunsul lui Dumnezeu este categoric. Se bazează pe fidelitatea lui, care depăşeşte infidelitatea umană. El este prezent, pentru că este îndurător şi milostiv. Şi prezenţa sa se face evidentă pentru totdeauna când găseşte disponibilitatea totală.

Era o fată. Într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, "loc de observaţie". Era fecioară. Logodită cu un bărbat din casa lui David - viţă regească - al cărui nume era Iosif. Şi numele fecioarei - din nou subliniază evanghelistul - era Maria, reverberaţie peste veacuri a numelui surorii lui Moise, Miriam (cf. Ex 15,20; Num 26,59).

Şi se mai spune că era plină de har, o calitate specială, mult mai importantă decât frumuseţea fizică: Domnul este cu tine, Dumnezeu şi-a îndreptat bunăvoinţa spre persoana Mariei.

Salutul arhanghelului Gabriel se prăvale asupra fecioarei din Nazaret cu forţă. Nu înţelegea acest cuvânt. Îi explică îngerul ce fel de salut i-a transmis: ai aflat har la Dumnezeu.

Concret: vei zămisli şi vei naşte un fiu...

E de neînţeles.

Îi vei pune numele Isus - Dumnezeu mântuieşte.

Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt.

Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său.

Va domni peste casa lui Iacob pe veci şi domnia lui nu va avea sfârşit.

Cum va fi aceasta?

Dumnezeu este "în ceruri". Mai presus de oameni. Atotputernicia lui liberă poate face ce vrea. Şi se dezvăluie în istorie.

Duhul Sfânt va veni asupra ta. Este Duhul care la început "plutea deasupra apelor" (Gen 1,2). Este energia vitală care pregătea prima creaţie.

Şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, te va lua sub umbra sa. Este puterea Celui Preaînalt care acţiona ascunzându-se într-un nor luminos (cf. Ex 40,38; Lc 9,34). Te va umbri, adică te va lua sub protecţia sau, mai bine zis, sub puterea în virtutea căreia acţionează omul obţinând rezultate care depăşesc forţele sale proprii.

Duhul Sfânt şi puterea Celui Preaînalt arată că în această zămislire şi naştere este implicat Dumnezeu cu toată puterea sa infinită, că este un fel de rezumat al minunilor creaţiei şi al răscumpărării poporului pe care îl iubeşte.

Maria a înţeles că este vorba despre aceasta. Şi s-a oferit fără rezerve. "Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!" Lucrarea lui Dumnezeu din ceruri găseşte corespondenţă pe pământ.

Cuvântul care era la început, prin care toate s-au făcut, care s-a făcut trup şi a locuit între noi. Şi noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl (cf. In 1,1.3.14-15).

Cerul a găsit loc să se aşeze pe pământ.