de pr. Florin-Petru Sescu
Pentru Ziua Mondială a Misiunilor de anul acesta, Sfântul Părinte a ales ca temă parabola evanghelică a ospăţului de nuntă (cf. Mt 22,1-14). În această parabolă, după ce invitaţii iniţiali refuză participarea la nuntă, regele le cere servitorilor să meargă şi să-i cheme pe toţi cei pe care îi vor întâlni.
Papa Francisc ne spune că din acest fragment "putem evidenţia câteva aspecte importante ale evanghelizării": 1) Ce trebuie să facă discipolul-misionar - "Mergeţi şi invitaţi"; 2) La ce trebuie să invite - "La ospăţ"; 3) Pe cine trebuie să invite - "Pe toţi". Sfântul Părinte continuă spunând că aceste aspecte sunt "deosebit de actuale în această fază finală a parcursului sinodal care, în conformitate cu motoul «Comuniune, participare, misiune», va trebui să relanseze Biserica spre angajarea sa prioritară, adică vestirea evangheliei în lumea contemporană".
Vorbind despre fiecare aspect în parte, mesajul se împarte în trei capitole:
1) "Mergeţi şi invitaţi! Misiunea ca mergere şi invitare neobosită la sărbătoarea Domnului"
Textul aminteşte că servitorii sunt mai întâi trimişi să-i invite pe apropiaţii regelui, după care se îndreaptă spre ceilalţi. Aşadar, ne spune Sfântul Părinte, "misiunea este o mergere neobosită spre toată omenirea pentru a o invita la întâlnirea şi comuniunea cu Dumnezeu. Neobosită! Dumnezeu, mare în iubire şi bogat în milostivire, este mereu în ieşire spre fiecare om pentru a-l chema la fericirea împărăţiei sale, în pofida indiferenţei sau a refuzului". Biserica, cea care continuă misiunea Mântuitorului, trebuie să meargă "dincolo de orice graniţă, să iasă iar şi iar fără a înceta sau a-şi pierde cumpătul în faţa dificultăţilor şi a obstacolelor". Ca membru al Bisericii, aşadar, fiecare botezat trebuie să trăiască această "mişcare misionară" după propria condiţie de viaţă, cu bunătate, "cu mare respect şi gentileţe". Misiunea de a duce evanghelia trebuie să aibă "acelaşi stil al Celui care este vestit", dând mărturie despre frumuseţea iubirii mântuitoare.
2) "La ospăţ. Perspectiva escatologică şi euharistică a misiunii lui Cristos şi a Bisericii"
Invitaţia la ospăţul de nuntă, din parabolă, ne spune clar că misiunea lui Cristos este cea a plinătăţii timpurilor: "Timpul s-a împlinit şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu" (Mc 1,15). Discipolii sunt chemaţi şi ei să continue această misiune, aşa cum ne spune şi Conciliul Vatican II: "Timpul activităţii misionare se situează între prima şi a doua venire a Domnului [...]. Căci, înainte de venirea Domnului, trebuie ca vestea cea bună să fie propovăduită la toate neamurile" (Ad gentes, 9). Este important, aşadar, ca cei botezaţi să ţină cont de dimensiunea ospăţului final, unde domnesc bucuria, împărtăşirea, dreptatea, fraternitatea, comuniunea cu Dumnezeu şi cu ceilalţi, în contrast cu "ospeţele" consumismului, bunăstării egoiste, vanităţii şi individualismului pe care societatea de astăzi le propune. Sfânta Liturghie este cea mai frumoasă imagine a acestui ospăţ, ne spune mesajul.
3) "Toţi. Misiunea universală a discipolilor lui Cristos şi Biserica întreagă sinodală-misionară"
"Într-o lume sfâşiată de diviziuni şi conflicte, evanghelia lui Cristos este glasul blând şi puternic care-i cheamă pe oameni să se întâlnească, să se recunoască fraţi", fără a exclude pe nimeni. Acest "Toţi" trebuie să fie inima misiunii, ne spune Sfântul Părinte. Activitatea misionară este o împărtăşire a bucuriei, o semnalare a unui orizont frumos, a unui ospăţ dorit.
Papa Francisc, ca de fiecare dată în mesajul său pentru această zi, le mulţumeşte tuturor misionarilor care, "răspunzând la chemarea lui Cristos, au lăsat toate pentru a merge departe de patria lor şi a duce vestea bună acolo unde oamenii încă nu au primit-o sau au primit-o de puţin timp" şi ne invită şi pe noi să-i susţinem pe misionari cu rugăciunea şi cu renunţările noastre, mai ales în Ziua Mondială a Misiunilor.
