de sr. Monica Bogdănel, Surorile Providenţei
Duminică, 20 octombrie, de Ziua Mondială a Misiunilor, în cadrul unei celebrări solemne, va fi canonizat la Roma Fericitul Iosif Allamano, alături de Manuel Ruiz López şi cei şapte însoţitori martiri, sora Marie-Leonie Paradis şi sora Elena Guerra.
Fiecare preot este misionar prin natura sa; vocaţia ecleziastică şi cea misionară nu se disting în esenţă; nu se cere decât o iubire arzătoare pentru Dumnezeu şi pasiune pentru suflete.
Iosif Allamano s-a născut la 21 ianuarie 1851, la Castelnuovo Don Bosco (Italia). Frecventează cursurile gimnaziale la Oratoriul Salezian din Valdocco (Torino), unde îl are ca profesor şi director spiritual pe Sfântul Ioan Bosco. Hirotonit preot la numai 22 de ani, la Torino, după câteva luni de muncă pastorală în parohie este numit asistent spiritual în Seminarul Diecezan. La doar 25 de ani devine directorul spiritual al clericilor.
În anul 1880, acceptă din ascultare, deşi îl costă foarte mult, numirea de rector al sanctuarului Consolata, foarte iubit de torinezi, unde va rămâne tot restul vieţii: 46 de ani. Misiunea este delicată: construcţia este în ruine, iar centrul de pregătire a tinerilor preoţi este închis din cauza numeroaselor polemici despre predarea moralei.
Tânărul rector are multe iniţiative prin care sanctuarul să redevină un centru de spiritualitate al oraşului: Sfinte Liturghii, spovezi, novene, sâmbete mariane, pelerinaje, restaurarea clădirilor şi construirea de noi spaţii. Între timp, se interesează de problemele sociale ale muncitorilor; este un pionier al ziarelor catolice; îmbunătăţeşte şi implementează Opera Exerciţiilor Spirituale pentru cler şi laici. Îl alege colaborator pe teologul Iacob Camisassa - fidel, atent şi silenţios - care îi va rămâne alături toată viaţa.
Din copilărie, Iosif Allamano privea spre misiuni cu pasiune şi interes. Înţelege tot mai clar că fiecare preot este misionar, iar misiunea este maxima realizare a vocaţiei sacerdotale. Ştie bine că la Torino şi în regiunea Piemonte sunt mulţi preoţi şi aşa i se naşte ideea de a-i aduna împreună. Se gândeşte ani de zile la acest proiect, până când, depăşite toate obstacolele, cu aprobarea arhiepiscopului său, Mons. Agostino Richelmy, şi a Conferinţei Episcopale Subalpine, la 29 ianuarie 1901, fondează Institutul Misionarilor Consolatei.
În anul 1902, pleacă primul grup de misionari în Kenya, care va fi urmat de multe altele. Dar pr. Allamano simte urgenţa prezenţei femeilor consacrate, dăruite total evanghelizării. În cadrul unei audienţe private, Papa Pius al X-lea îl ajută să înţeleagă voinţa lui Dumnezeu în nevoia concretă de misionare pentru Africa. Astfel, pe 29 ianuarie 1910, fondează al doilea institut, cel al Surorilor Misionare ale Consolatei.
Deşi a continuat neîntrerupt ministerul său de rector al Sanctuarului Consolata, a urmărit îndeaproape drumul celor două institute: primeşte personal candidaţii şi îi întâlneşte săptămânal; solicită ajutoare, transformă ziarul sanctuarului într-un punct de legătură vie şi directă cu misiunile. Păstrează o strânsă corespondenţă cu misionarii şi misionarele din Africa şi le cere scrisori, relatări, jurnale... totul pentru a vesti mai bine evanghelia.
În anul 1912, solicită Papei Pius al X-lea să instituie o zi misionară mondială anuală pentru a depăşi ignoranţa creştinilor despre misiune, o zi în care să se predice despre datoria de a răspândi credinţa. Din păcate, izbucneşte războiul, iar abia în 1927 Papa Pius al XI-lea va institui Ziua Mondială a Misiunilor.
În anul 1925, are marea mângâiere de a participa, la Roma, la beatificarea unchiului matern, Iosif Cafasso. Din păcate, sănătatea deja şubredă se agravează. Se naşte pentru cer la 16 februarie 1926, la Sanctuarul Consolatei.
În vederea canonizării, a fost recunoscută vindecarea miraculoasă prin mijlocirea Fericitului Allamano a lui Sorino Yanomami, indigen din pădurea amazoniană, care a fost atacat de o femelă jaguar, care i-a fracturat cutia craniană.
