Emilian C.
Într-una din zile, doamna de religie ne-a întrebat dacă ştim cum se numeşte noul an pastoral pe care l-am început de curând. Unii dintre noi auziseră ceva, alţii ziceau că mai sunt aproape trei luni până la Anul Nou. Cu alte cuvinte, habar nu aveau. Eu ştiam, pentru că am participat la Liturghia de deschidere de la Iaşi împreună cu părinţii mei. Ei au reprezentat localitatea noastră şi eu m-am bucurat că m-au luat şi pe mine. Când doamna de religie a văzut că nu prea ştim ce înseamnă a fi "discipoli misionari ai lui Cristos", ne-a explicat că a fi misionar nu înseamnă că trebuie să mergem în Africa să-l predicăm pe Isus, ci trebuie să fim în primul rând misionari în familia noastră, la şcoală, la joacă etc. Atunci când suntem buni cu cei nevoiaşi, cu cei mai slabi la învăţătură, când ascultăm de părinţi să nu mai stăm aşa de mult cu ochii în telefon sau calculator, devenim "discipoli misionari ai lui Cristos". Eu îmi doresc să fiu un discipol adevărat atunci când voi fi mare, adică să merg într-o ţară de misiuni ca preot. Acum sunt doar ministrant, dar mă rog în fiecare zi un mister din Rozariu ca Maica Domnului să mă ajute să devin preot.
