Antidotul împotriva îmbătrânirii premature

de pr. Felix Roca

"Datorez toată viaţa mea lui Dumnezeu, fiecare lucru frumos. Credinţa m-a însoţit şi nu aş fi ceea ce sunt fără credinţa mea. El a schimbat viaţa mea, a adunat-o, a făcut din ea ceva extraordinar şi a făcut aceasta în simplitatea vieţii mele zilnice." (Sammy Basso)

Sunt cuvinte pline, în primul rând, de credinţă, dar şi de o speranţă imensă, considerând că au fost scrise ca testament spiritual de o persoană care suferea de o boală foarte rară, care afectează 1 din 20 de milioane de oameni.

Spiritul care nu îmbătrâneşte

Sammy Basso, cel mai longeviv supravieţuitor al unei boli genetice rare denumită progeria, a murit la 5 octombrie 2024, la vârsta de 28 de ani. Progeria îmbătrâneşte rapid oamenii, făcându-i să pară mai în vârstă decât sunt. Ei au o speranţă de viaţă de numai 13,5 ani fără tratament, nu depăşesc 135 cm înălţime, iar greutatea medie este de 25 kg.

Născut în anul 1995 la Schio (Italia), Sammy Basso a fost diagnosticat la vârsta de doi ani cu progeria. Şi-a dedicat viaţa cercetării acestui sindrom, iar în anul 2018 a absolvit Facultatea de Ştiinţe Naturale din cadrul Universităţii din Padova cu o teză despre posibilele terapii pentru încetinirea evoluţiei bolii. În anul 2021 s-a specializat în biologie moleculară la Universitatea din Padova. În ciuda bolii sale, s-a remarcat printr-un spirit jovial, dorinţă de viaţă şi o credinţă puternică. Spiritul i-a rămas mereu tânăr.

La înmormântarea sa, la care episcopii şi preoţii au purtat veşminte liturgice albe, nu violet, episcopul de Vicenza a citit în întregime testamentul său spiritual. "Vreau să ştiţi, înainte de toate, că am trăit viaţa mea în mod fericit, fără excepţii, cu voinţa de a face bine, reuşind uneori şi uneori eşuând în mod mizerabil", a scris Sammy. Celor care ar considera că au pierdut bătălia cu boala, Sammy le-a transmis: "N-a existat niciodată vreo bătălie de luptat, a existat numai o viaţă de îmbrăţişat aşa cum era, cu dificultăţile sale, dar cu toate acestea splendidă, fantastică, nici răsplată, nici condamnare, pur şi simplu un dar care mi-a fost dat de Dumnezeu".

"Dumnezeu este atât de mare!"

"Credinţa este partea principală, cea mai intimă parte din mine. Aş putea spune orice despre mine, dar dacă n-aş spune că am credinţă, ar fi ca şi cum n-aş spune nimic. Sunt credincios şi, de asemenea, sunt adesea întrebat cum pot să cred în ciuda unei boli genetice atât de rare. Pentru mine însă, Dumnezeu este atât de mare, adică o realitate cu adevărat dincolo de orice posibilitate, încât totul dispare, pentru că eu cred că Dumnezeu mi-a dat o viaţă, mi-a dat o familie, mi-a dat prieteni, mi-a dat o lume în care să fiu, iar toate acestea sunt lucruri mult mai importante, mult mai mari decât ceea ce poate lua o boală", a declarat Sammy în februarie 2020, într-un interviu. De fapt, credinţa sa a fost antitodul împotriva adevăratei îmbătrâniri, cea a sufletului.

Frumuseţea vieţii

"De când eram copil - a declarat Sammy unei reviste în iunie 2020 -, am cunoscut cele mai mari centre de cercetare din lume şi am fost de mai multe ori în spital. Am cunoscut mulţi medici şi cercetători mari. Trebuie să recunosc că am văzut bunătatea atâtor oameni: oamenii cred adesea că lumea este rea şi, într-un fel, este adevărat, dar eu am experimentat cât de mulţi oameni şi-au propus să mă ajute". Într-un alt moment a afirmat că "lumea este frumoasă, dacă ştim unde să privim". Bucuria vieţii, pe care a trăit-o într-un mod atât de profund, i-a dăruit forţa să nu se teamă de moarte, deoarece "dacă ea n-ar exista, probabil că n-am încheia nimic în viaţa noastră, pentru că oricum există mereu o zi de mâine. În schimb, moartea ne face să ştim că nu există mereu o zi de mâine, iar dacă vrem să facem ceva, momentul potrivit este «acum»!"