de pr. Florin-Petru Sescu
Ne aflăm în luna noiembrie, imediat după luna misionară, lună în care am fost îndemnaţi de Papa Francisc să conştientizăm responsabilitatea de a merge şi de a invita la ospăţ, la mântuire pe toţi cei pe care-i vom întâlni.
Îndemnul papei face referire la imaginea zugrăvită de Isus în parabola ospăţului de nuntă (Mt 22,1-14), atunci când sala s-a umplut cu cei adunaţi de pe drumuri fără excepţie, "răi şi buni", pentru că fiecare om este beneficiar al invitaţiei lui Dumnezeu de a participa la ospăţ, "indiferent de condiţia socială sau/şi morală".
Ştim că anul acesta se împlinesc 25 de ani de activitate misionară pentru Dieceza de Iaşi şi aş spune că nici că se putea un text mai potrivit, pentru că membrii diecezei, atât preoţi, cât şi laici, s-au străduit, prin Centrul Misionar, să pună în practică îndemnul fragmentului evanghelic de a-i invita pe toţi la ospăţ, atât la ospăţul uman, prin hrana aşezată de-a lungul anilor pe masa copiilor şi a oamenilor săraci, fără diferenţe de etnie, trib sau religie, cât mai ales la ospăţul mântuirii, prin numărul mare de persoane care l-au întâlnit pe Dumnezeu şi care, prin Botez, au îmbrăcat haina curată şi frumoasă a omului invitat "la nuntă".
Ca responsabil al Oficiului pentru Misiuni, am observat cum noi, cei din Dieceza de Iaşi, pe parcursul anilor, am început să conştientizăm tot mai mult că în ochii lui Dumnezeu avem aceeaşi demnitate, indiferent de locul în care suntem şi cât de mult am reuşit să-l cunoaştem. Devenim conştienţi că pentru el orice suflet care se pierde este asemenea unei răni, a unei suferinţe pe care o mamă sau un tată o simte atunci când un copil rătăceşte şi întârzie să mai dea un semn acasă.
După 12 ani de activitate la Centrul Misionar, aş dori să împrumut cuvintele unui renumit om de ştiinţă şi să spun: "Există doar două moduri de a-ţi trăi viaţa: unul ca şi cum nimic nu e un miracol, altul ca şi cum totul e un miracol". Pentru misiuni şi pentru activitatea misionară totul este un miracol: preoţii misionari care au ales să plece departe de casă şi de prieteni; seminariştii şi diaconii care au trăit sau trăiesc experienţa misionară; laicii care au dat o mână de ajutor în misiuni; numărul mare de binefăcători care s-au alăturat proiectelor umanitare prin Cutia Speranţei, Colind pentru Africa, Adopţii, Campania 3,5% şi alte donaţii. Printre proiectele finalizate amintim: clădirile din misiuni construite sau renovate şi maşinile achiziţionate; bisericile, capelele, grădiniţele, şcolile, cantinele şi Spitalul Catolic construite; hrana şi apa oferite zilnic copiilor şi săracilor; fântânile săpate, cisternele aşezate în apropierea şcolilor şi a grădiniţelor etc. La cele amintite se adaugă noul sediu al Centrului Misionar Diecezan din Roman, Bd. Roman Muşat.
Toate acestea sunt un miracol datorat în primul rând lui Dumnezeu şi modului său extraordinar de a lucra prin oameni. Prin gesturi mici, concrete şi clare, Dieceza de Iaşi a încercat să-i adune pe toţi cei pe care i-a întâlnit la aceeaşi masă, la ospăţul unde domnesc bucuria, împărtăşirea, dreptatea, fraternitatea, comuniunea - aşa cum ne spune Sfântul Părinte. Nu există bucurie mai mare pentru un creştin decât să fie discipol-misionar al lui Cristos, care face cunoscută tuturor împărăţia lui Dumnezeu, fiind o rază de speranţă şi iubire pentru "toţi".
Începând cu data înfiinţării, 24 octombrie 1999 - pe atunci Ziua Mondială a Misiunilor - şi până astăzi, Centrul Misionar Diecezan de Iaşi consideră că totul este un miracol. Pentru toate lucrurile frumoase de până acum îi mulţumim lui Dumnezeu şi tuturor preoţilor şi binefăcătorilor prin care el a ştiut să lucreze.
