"Regele regilor"
de pr. Petru-Sebastian Tamaş
Majestate,
Multe aţi realizat în cei 48 de ani în fruntea statului român. Cine ar putea uita de prima Constituţie a României, de independenţa faţă de Imperiul Otoman, de cei peste 3.800 km de cale ferată etc.?
Cine ar putea uita reformele din educaţie? V-aţi înconjurat de oameni competenţi şi dedicaţi, le-aţi respectat independenţa intelectuală şi profesională, deşi nu a fost uşor. Drept dovadă, aţi susţinut reformele propuse de vizionarul Spiru Haret (obligativitatea învăţământului primar, extinderea reţelei de şcoli etc.). Mi-a plăcut, Majestate, că aţi avut încredere în profesori şi în experţii în educaţie. Astăzi, adesea batem pasul pe loc, pentru că lipseşte încrederea. Ca profesor, cum poţi educa, dacă părinţii nu au încredere în tine şi fac alianţă cu pruncii lor împotriva ta? Educaţia e un act de încredere. Isus însuşi a avut încredere în ucenicii lui. Fragili cum erau, a pus în mâinile lor misiunea nobilă de a-i învăţa pe alţii realităţi eterne. Unul chiar l-a vândut. Şi profesorii greşesc, pentru că sunt oameni, nu îngeri. Uneori eşuezi cu proprii copii. Ce şanse de a nu greşi ar avea un profesor cu 30 de copii la un loc şi pe care îi vede doar câteva ore pe săptămână? Cele mai importante lecţii în viaţă le învăţăm atunci când eşuăm, când greşim. Ce bine ar fi să transformăm "o greşeală" a profesorilor noştri într-o lecţie de viaţă şi să oferim din nou încredere. Fără încredere nu se poate face educaţie. Oh, cât mi-aş dori ca părinţii, cu încredere, să stea umăr lângă umăr cu profesorii şi învăţătorii copiilor, niciodată împotriva lor!
Cine ar putea să vă uite testamentul, Majestate? Aţi lăsat cu limbă de moarte ca partea cea mai mare din averea dv. să fie investită în educaţie. V-aţi lăsat convins de Spiru Haret că "aşa cum arată astăzi şcoala va arăta mâine ţara". Asta mă duce cu gândul la Isus care, înainte de a urca la Tatăl, le-a cerut ucenicilor să meargă şi să înveţe toate neamurile. A-i educa pe alţii nu e o opţiune, ci o obligaţie morală. Fără educaţie nu există viitor. Adesea, oamenii leagă educaţia doar de un buget şi o bază materială. Or, noi nu putem educa decât ceea ce iubim. Da, resursele materiale sunt de mare ajutor, dar cum te-ai putea lăsa educat dacă nu te simţi iubit, îndrăgit, preţuit de profesorul tău şi uneori nici de proprii părinţi? Elevii au nevoie mai întâi să simtă iubirea părinţilor şi abia apoi de banii lor. Mai este ceva: exemplul arătat copiilor. Acesta educă chiar şi atunci când lipsesc banii. Astăzi sunt bani mai mulţi ca în acele vremuri, dar cum stăm cu iubirea şi exemplul oferit elevilor şi copiilor noştri?
Cine poate uita deviza aleasă de Majestatea Voastră pentru casa regală a României? "Nihil sine Deo" (Nimic fără Dumnezeu). Atunci când Dumnezeu s-a făcut om în persoana lui Isus Cristos, regele lumii de atunci l-a dat la moarte, l-a ucis, dar el a înviat. Rezultă de aici că Isus regele e mai mare decât regele Romei şi decât toţi regii pământului. El e Regele regilor şi fără el nimic nu mişcă în lume. El a pus început universului şi în el îşi găseşte împlinirea tot ce există. Oh, cât mi-aş dori ca toţi cei care decid astăzi soarta educaţiei să îşi asume şi ei această deviză şi să nu-l scoată pe "Regele regilor" din ecuaţia şcolii! Oh, cât mi-aş dori ca toţi elevii şi profesorii să înţeleagă că Isus este "regele regilor" şi e mai mare decât toate sistemele şi proiectele educative, iar fără el tot efortul devine zadarnic!
Fără încredere, fără iubire şi fără "Regele regilor" nu există nici educaţie, nici viitor sigur şi nici ţară bună.
