Misterul suferinţei

de Amalia-Adalmina Bolea

În această lună încercăm să ne îndreptăm atenţia mai mult către cei răposaţi, către viaţa de după această viaţă, cu multe semne de întrebare, cu teamă poate în faţa necunoscutului.

Sub o formă sau alta, cu toţii am experimentat sentimentul pierderii unui lucru care este important pentru noi sau poate a unei persoane foarte dragi. Pe parcursul vieţii este inevitabilă trecerea printr-o astfel de experienţă care, cu siguranţă, îşi are rolul său.

Sfântul Părinte ne îndeamnă în această lună să ne îndreptăm atenţia către pierderea unei persoane dragi şi, în mod particular, către părinţii care au pierdut un fiu. Este importantă gestionarea suferinţei generate de o astfel de situaţie, împărtăşirea ei unei persoane apropiate, de încredere. Cel mai important însă este a găsi sprijin mereu în Dumnezeu prin momentele noastre de intimitate cu el, prin rugăciune personală sau comunitară.

Pierderea presupune un regret, poate o dorinţă de control a lucrurilor ca ele să fie aşa cum le dorim noi să fie, poate chiar un egoism. În faţa vieţii însă nu suntem noi un factor de decizie, iar în faţa copiilor suntem ghizi în viaţă, şi nu stăpâni ai vieţii, martori ai misterului vieţii cu experienţele sale de toate tipurile.

Când întâlnim în drumul nostru oameni care şi-au pierdut persoanele cele mai apropiate sau propriii copii, să nu rămânem indiferenţi în faţa suferinţei lor, să nu-i lăsăm să se învinovăţească, să cedeze în faţa neputinţei, iar acolo unde simţim că puterea le slăbeşte, să încercăm să le fim alături prin modalităţile cele mai sincere, cu empatie, răbdare şi rugăciune.

Să încercăm, aşadar, ca în această lună să medităm mai mult la experienţele de pierdere pe care le-am întâlnit în viaţa noastră, la modul în care în suferinţă există o putere de transformare extraordinară a sufletului, o reorientare a interiorului nostru către ceea ce e mai profund, mai important. Să încercăm să o privim ca făcând parte din misterul vieţii cu toate experienţele ei, cu toate binecuvântările ei şi să nu uităm că Dumnezeu ne este alături în toate momentele noastre, deşi nu înţelegem totul.