Pagină realizată de pr. Cristian Diac
În Ziua Mondială a Misiunilor de anul acesta, 20 octombrie, nouă tineri seminarişti au primit hirotonirea diaconală, un moment deosebit de semnificativ pentru viaţa lor umană şi creştină. Acest lucru se vede din impresiile pe care câţiva dintre ei au voit să le împărtăşească cu toţi cititorii acestei reviste.
- "Am auzit de la mulţi dinaintea mea că momentul prosternării ar fi cel mai profund al celebrării. Personal, pot spune că am fost destul de relaxat până în momentul impunerii mâinilor şi a rugăciunii de consacrare, gesturile specifice prin care se înfăptuieşte hirotonirea. În acel moment am simţit în adâncul meu o schimbare ce nu poate fi explicată în cuvinte. Deşi am reuşit să-mi controlez lacrimile exterioare, întreaga fiinţă îmi plângea de o bucurie nespusă. La finalul rugăciunii de consacrare, i-am spus lui Dumnezeu în gând: «Doamne, ai binevoit în marea ta îndurare să alegi un păcătos pentru a te sluji. De acum, te rog, păstrează-l mereu statornic şi demn de ceea ce a primit!»" (Paul-Daniel Balint, Gherăeştii Noi)
- "Pentru mine, reflectând asupra tuturor anilor de seminar, asupra tuturor momentelor de fericire, dar şi de tristeţe, asupra momentelor când mergeam cu seninătate înainte, dar şi a momentelor în care totul părea imposibil, această sărbătoare scoate la lumină bucuria pe care o trăiesc în acest moment, asemenea celui care aleargă şi ajunge la linia de finiş. Lumina pe care această sărbătoare a transmis-o este o oglindire a harului cu care Cristos ne-a binecuvântat pe noi, slujitorii săi. Toate trăirile, experienţele sau emoţiile pe care le-am simţit alcătuiesc suma bucuriilor mele, care mă ajută şi mă vor ajuta să devin slujitorul altarului de mâine." (Antonio Daniel Băcăoanu, Adjudeni)
- "În primul rând, îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru harul pe care l-a revărsat asupra mea şi pentru că m-a ales să fiu slujitor în secerişul său. Am trăit momentul hirotonirii cu bucurie în suflet, dar şi cu multă emoţie. Bucuria a fost mărită de prezenţa, încrederea şi cordialitatea transmise de nunţiul apostolic în România şi Republica Moldova, care m-a încurajat prin îndemnurile sale pline de har: să fiu slujitor al cuvântului lui Dumnezeu, al altarului şi al carităţii. De asemenea, le sunt recunoscător tuturor acelora care m-au sprijinit în drumul de formare. Domnul să ne binecuvânteze pe toţi cu harurile sale!" (Andrei-Marcelin Bolog, Satu Nou - Bacău)
- "Momentul hirotonirii diaconale a fost unul în care am simţit într-adevăr dimensiunea comunională a Bisericii, văzând câtă lume a fost prezentă în catedrală. Acest fapt m-a făcut să conştientizez din nou că slujirea de diacon este în vederea poporului lui Dumnezeu." (Ştefan Bogdan Onode, Lespezi).
- "Mulţumesc episcopilor noştri, părintelui rector şi tuturor preoţilor care lucrează în seminar pentru dedicarea dovedită în munca de formare a viitorilor preoţi. Sentimentul de gratitudine se îndreaptă şi către părinţii parohi şi vicari din comunităţile noastre. Un gând de aleasă preţuire se îndreaptă către părinţi, fraţi, bunici, rude, prieteni, credincioşi şi binefăcători. În faţa unui astfel de moment de har, lauda adusă Domnului este deosebit de semnificativă: «Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că bine este să-i cântăm psalmi Dumnezeului nostru; pentru că plăcut este să-l lăudăm pe el!» (Ps 147,1)." (Wincent Ostrovschi, Suceava)
- "Nu ştiu dacă ceea ce am trăit la hirotonirea diaconală voi putea vreodată exprima în cuvinte. Singurul cuvânt care îmi stă mereu în inimă şi pe buze este «Mulţumire»! Mulţumire lui Dumnezeu, că m-a ales fără vrednicia mea; mulţumire familiei, rudelor şi prietenilor pentru susţinere şi încurajare; mulţumire profesorilor din Seminarul Mic din Bacău şi Seminarul Mare din Iaşi, pentru tot ceea ce am învăţat; mulţumire tuturor şi pentru toate!" (Laurenţiu-Daniel Timaru, Pustiana) q
