de pr. Florin-Petru Sescu

Centrul Misionar Diecezan de Iaşi împlineşte 25 de ani de existenţă, iar în articolul de faţă continuăm interviul început cu pr. Benone Lucaci, primul director al centrului.

- Care au fost propunerile de început?

Propunerile şi visurile noastre erau multe, dar eram conştienţi că trebuie să o luăm încet, pas cu pas, şi să dăm mai întâi o importanţă deosebită formării unor persoane cu semne de vocaţie misionară pentru a înţelege bine şi corect spiritul misionar. Totodată, am ţinut legătura cu Centrul Misionar Diecezan din Gorizia şi cu cel din Padova pentru a pregăti momentul trimiterii primilor misionari.

- Cine v-a ajutat la început şi în ce formă?

Pe lângă ajutorul lui Dumnezeu şi al episcopului diecezan, un rol deosebit l-a avut colaborarea cu Centrele Misionare Diecezane din Gorizia şi din Padova, care au susţinut trimiterea misionarilor în locurile lor de misiune: pr. Eugen Blaj şi pr. Pavel Chelaru au ajuns în Kenya, la Nyahururu, iar pr. Adrian Stoica a ajuns în Coasta de Fildeş, la Bouaké. Un sprijin deosebit l-am primit de la părinţii verbiţi din Traian, care ne-au pus la dispoziţie casa pentru cursurile misionare, iar pr. Cornel Berea ne-a sprijinit în organizarea şi ţinerea efectivă a cursurilor. Din toamna anului 1998, timp de doi ani, 50 de tineri se adunau o dată pe lună, o duminică întreagă la casa din Traian. Surorile Providenţei au primit în casele lor din Coasta de Fildeş şi Togo primele patru tinere misionare: două asistente medicale în Coasta de Fildeş, Mihaela Gal şi Monica Benedic, şi două educatoare în Togo, Mihaela Gălăţanu şi Monica Bogdănel.

- Care au fost primele activităţi?

Pe lângă cele amintite mai sus, obişnuiam să mergem prin parohii şi să vorbim despre situaţia din ţările de misiuni şi despre necesitatea de a ne ruga şi a-i susţine pe misionari. Apoi am început să pregătim materiale pentru Ziua Mondială a Misiunilor şi alte materiale necesare cunoaşterii realităţi misionare.

- Cum au răspuns oamenii la invitaţia misionară?

Am amintit mai sus că răspunsul laicilor tineri a fost mult peste aşteptări: fără certitudinea plecării în misiuni, dar cu mult entuziasm, peste 50 de tineri au venit la cursurile de la Traian. Trebuie spus că în acea perioadă prezenţa în număr mare şi entuziasmul tinerilor se vedea bine în toate sectoarele Bisericii. Parcă simţim o nostalgie după acele vremuri.

- Cum aţi simţit primii ani ai Centrului Misionar?

Eu am fost implicat direct doar în perioada de pionierat a centrului, mai exact în primii trei ani, după care am primit alte responsabilităţi. Aş spune că nu "am semănat", ci doar "am pregătit terenul" pentru frumoasa lucrare misionară care s-a dezvoltat în aceşti ani în dieceza noastră. Este meritul pr. Pavel Chelaru, al pr. Claudiu Iştoc şi al Sfinţiei Voastre, pr. Florin, că astăzi putem privi plini de uimire la atâtea realizări şi roade în câmpul misionar din lume.

- Un gând de final...

E important să conştientizăm că nu numai preoţii, ci fiecare creştin este misionar. În momentul în care ne deschidem inima spre celălalt, spre a ajuta şi a susţine, devenim evanghelizatori, purtători de "veste bună". Mă gândesc la titlul cărţii lui Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, şi îmi dau seama cât de mult ne-am îmbogăţit de când dăruim şi noi altora. Efectele activităţii misionare începute acum 25 de ani se văd deja atât în dieceză, cât şi în misiuni. Cu cât vom deschide mai larg "ferestrele" ca să împărtăşim din "bogăţiile" pe care le posedăm, cu atât mai mult, prin aceleaşi ferestre, va pătrunde un "suflu" nou care ne va face să trăim din plin identitatea şi misiunea noastră.