de pr. Ioan Balan
La sfârşitul lunii martie vom da ceasurile cu o oră înainte pentru a avea în plus 60 de minute de lumină, pentru a smulge nopţii şi întunericului puţină lumină. Ziua învierii Domnului Cristos este ziua luminii, este scotocire prin viaţa noastră, aşa cum este ea, pentru a o smulge întunericului, pentru a o scoate din ghearele nopţii lumii în care vieţuim, pentru a o duce în mâinile lui Dumnezeu.
Evanghelistul Ioan ne spune: ,,În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt" (In 20,1). Mormânt şi întuneric, două realităţi crude care depăşesc înţelesul banal al cuvintelor, deoarece ne arată bezna, nu cea de afară, ci cealaltă, mult mai apăsătoare, tenebroasă, cuibărită mişeleşte în tainiţele sufletului; şi pe acest tărâm pierdem în mod dramatic speranţe, năzuinţe, visuri şi planuri. Ce căutaţi în noaptea sfântă a învierii? Un Dumnezeu mort, închistat în măruntaiele pământului? Un Dumnezeu învins de ţărână? Un Cristos într-un mormânt săpat în stâncă, pus sub pază, care a înghiţit toate speranţele şi aşteptările? O beznă profundă a omenirii? Nu, el este Lumina, Creatorul, vieţuitorul etern şi stăpânul luminii, care a învins noaptea şi întunericul prin învierea sa. Se lasă seara peste lume; şi, dacă nu vă vine să credeţi, uitaţi-vă în jur! E noaptea noastră, noi ne-o croim singuri cu propriile noastre mâini. Începe să se lase şi frigul; numai credinţa poate să grăbească ziua. Avem nevoie de lumină mai mult ca niciodată!
Celebrarea pascală este una a luminii şi a vieţii, a iubirii lui Dumnezeu faţă de om, care este mai puternică decât întunericul şi păcatul, decât moartea. Dumnezeu, prin victoria Fiului său asupra morţii, îi strigă omului: ,,Nu vei muri! Nu, tu nu eşti doar o picătură de materie care mâine se va prăbuşi în neant, în nefiinţă! Tu eşti destinatarul iubirii lui Dumnezeu; tu eşti beneficiarul iubirii lui Cristos, tu eşti «hăruit» cu viaţa lui Cristos!".
Fără înviere, zadarnică este toată filozofia, toată ştiinţa şi toată arta, toate năzuinţele spre un ideal; zadarnic este spiritul de jertfă, zadarnică orice renunţare, pentru că fără înviere totul sfârşeşte odată cu moartea. Numai în lumina învierii toate acestea îşi primesc sens şi împlinire.
Lumânare pot fi eu, lumânare poţi fi tu atunci când dai lumina ajutorului tău, prin zâmbetul şi salutul tău, prin cuvântul tău cel bun. Atunci când faci binele, fie din bucuria altuia, fie din plânsul tău, dăruieşte lumina! Fii lumina lui Cristos înviat ce străluceşte în întuneric şi noaptea nu te va mai cuprinde!
