Misterul martiriului
de Amalia-Adalmina Bolea
În această lună suntem invitaţi de Sfântul Părinte să fim alături în rugăciune, chiar şi în fapte, de noii martiri care, în ciuda vremurilor moderne, sunt prezenţi în diferite părţi ale lumii, riscându-şi viaţa pentru evanghelie.
Biserica a avut mereu martiri, care au fost oameni ca şi noi, care au rămas ca exemple de viaţă şi credinţă, lăsând moştenire modele de inspiraţie şi încurajare în faţa obstacolelor în credinţă. Au existat martiri cunoscuţi şi necunoscuţi şi încă există, în fapte mai mari sau mai mici. Cu toţii completează o operă, o lucrare pe care Dumnezeu o vrea împlinită, în toate timpurile.
Martiriul are câteva caracteristici: are o culoare asociată, cea roşie, a sângelui, a sacrificiului, are un comportament, cel al perseverenţei în credinţă, al curajului care este neclintit în faţa fricii, are o stare interioară, de loialitate, de pace, de linişte, de certitudine a credinţei, de seninătate a drumului parcurs în ciuda obstacolelor, batjocurilor, persecuţiilor întâmpinate în predicarea evangheliei prin cuvinte şi comportamente. O altă caracteristică frumoasă a martiriului este rodnicia, care produce seminţe, roade. În ciuda pierderii vieţii biologice, aceasta generează pentru oamenii timpurilor următoare curaj, credinţă, model de viaţă şi poate o mai mare dorinţă de a fi mai aproape de Dumnezeu.
Martiriul este un mister care trece dincolo de raţiunea umană, având legătură cu relaţia personală şi profundă cu Dumnezeu. Aşa cum trupul nostru biologic protejează viaţa şi avem un instinct de supravieţuire, la fel şi "trupul nostru spiritual" are un instinct al protejării vieţii spirituale prin chemarea pe care Dumnezeu a pus-o în fiecare dintre noi.
Acest mister al martiriului ne poate inspira în schimbările pe care dorim să le facem în vieţile noastre. Ne putem gândi la sacrificiile pe care suntem dispuşi să le facem, pentru cine să le facem şi la profunzimea relaţiei noastre cu Dumnezeu.
Să încercăm ca în această lună să ne rugăm pentru persoanele care încă sunt puse în situaţii de suferinţă, chiar cu preţul vieţii pentru credinţa lor, ca spiritul lor misionar să producă roadele pe care Dumnezeu le doreşte pentru lucrarea sa.
