de Dragoş Florean
Întotdeauna la timpul potrivit, Dumnezeu a trimis poporului său semne luminoase care să-l călăuzească în întunericul de afară.
Cu 60 de ani în urmă, la 5 martie, la Horgeşti, venea pe lume cel care avea să devină preotul Cornel Cadar. În anul 1989, cu puţin timp înainte ca dictatura atee comunistă să fie dărâmată de la putere, tânărul preot Cornel Cadar auzea îndemnul lui Cristos: Duc in altum! ("Înaintează în larg!") şi îşi lansa bărcuţa de pescar în apele învolburate ale lumii. După doi ani ca vicar în parohiile Mirceşti şi Săbăoani, părintele este transferat ca vicar la parohia din Iaşi cu misiunea de coordonator al activităţilor cu tinerii, iar în paralel de a colabora la editarea revistei Lumina creştinului.
Libertatea mult visată de societatea românească a venit la pachet cu multe dezamăgiri: violenţe sociale, instabilitate economică, consumism sufocant, religii ezoterice, toate având ca victime preferate tinerii. Începea marele exod al viitoarei diaspore româneşti.
Înţelegând semnele timpului, preotul Cornel a ridicat deasupra capului flacăra credinţei şi a început să-i strige pe tineri pe nume. Glasul şi lumina lui ajungeau din ce în ce mai departe. Tinerii din Iaşi şi studenţii veniţi din toată Moldova la facultate au început să curgă din tot oraşul către parohia catedralei, atraşi de această lumină şi de glasul care le vorbea despre o Iubire infinită.
Odată cu numirea sa ca responsabil cu pastoraţia tinerilor din Dieceza de Iaşi, orizontul mării în care Cristos îl trimitea ca pescar avea să se mărească considerabil. Era nevoie de şi mai multă energie pentru a lumina, era nevoie de un glas şi mai puternic. Iubirea pentru Cristos a născut în el această putere. Timp de aproape 15 ani părintele Cornel a fost lider, model şi mai ales prieten pentru tinerii catolici din Dieceza de Iaşi. Prietenia sa a schimbat destinele multora, care mergeau haotic prin viaţă, îndreptându-i spre Dumnezeu.
Cealaltă misiune pentru care părintele Cornel fusese adus în Iaşi, aceea de a coordona apariţia revistei Lumina creştinului, avea să capete şi ea dimensiuni din ce în ce mai mari prin preluarea conducerii Editurii "Presa Bună", prin preluarea relaţiilor cu mass-media locale ca reprezentant al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi şi, în final, ca purtător de cuvânt al acesteia. Parcurgând acest drum, pr. Cornel a experimentat adevărata putere a cuvântului şi a înţeles necesitatea echilibrului ca o condiţie sine qua non pentru o viaţă ancorată în Cristos. Lumina şi glasul său erau accesibile acum lumii întregi, dar el a rămas mereu în umbra Bisericii. În ea şi-a găsit mereu inspiraţia şi punctul de sprijin, spre ea a îndreptat mereu reflectoarele lumii.
Sfârşitul anului 2018 avea să-i aducă părintelui Cornel o ultimă provocare: Dumnezeu îl voia în ultima fază a vieţii ca un apostol fără glas. "Vei fi doar lumină!"
Suferinţa a dat strălucire acelei lumini. Se destăinuia şoptit unui prieten: "Nu mă tem de moarte. Toţi ajungem acolo mai devreme sau mai târziu. Mă tem însă să nu-l dezamăgesc pe Domnul în suferinţa mea." Nu cred că l-a dezamăgit, aşa cum nu i-a dezamăgit nici pe cei cărora le-a fost călăuză vreme de trei decenii.
A ars intens şi a luminat până în ultima clipă. Lumina lui s-a stins în ziua când asupra lumii Dumnezeu a trimis Lumina din Lumină. Era ziua de Crăciun a anului 2019.
Sâmbătă, 9 martie, la Catedrala Romano-Catolică din Iaşi se va organiza un simpozion în memoria pr. Cornel, care va include alocuţiuni şi cuvinte omagiale dedicate acestui neobosit slujitor al Domnului. În aceeaşi zi, se va celebra o Sfântă Liturghie pentru odihna sufletului său.
