de pr. Florin-Petru Sescu

Continuăm şirul de interviuri ocazionate de împlinirea celor 25 de ani de existenţă a Centrului Misionar Diecezan. După ce am descoperit experienţele pr. Benone Lucaci şi ale pr. Pavel Chelaru, în acest articol ne-am îndreptat atenţia spre cel de-al treilea director al Centrului Misionar Diecezan, pr. Claudiu Iştoc, dorindu-ne să descoperim tot mai mult evoluţia Centrului Misionar.

- Cine este părintele Claudiu Iştoc?

M-am născut la Gherăeşti şi am fost hirotonit preot în anul 1995 tot la Gherăeşti. Am fost numit vicar la Adjudeni, iar după cinci ani am fost numit paroh al comunităţii "Sfânta Tereza" din Piatra Neamţ. În aceeaşi perioadă am coordonat şi Asociaţia Caritas din Roman, iar în anul 2004 am fost numit director la Centrul Misionar Diecezan Iaşi şi mai târziu director al Operelor Pontificale Misionare din România. Din ianuarie 2016 sunt paroh în Maikona, Kenya.

- Ce aţi simţit când aţi fost numit director al Centrului Misionar Diecezan?

În momentul în care am fost numit director al Centrului Misionar Diecezan eram deja un preot marcat de spiritul misionar şi eram implicat în diferite activităţi de animare misionară, deoarece am colaborat chiar de la începutul acestei iniţiative misionare în dieceză cu pr. Benone Lucaci.

- Care a fost principala preocupare după numire?

Principala preocupare era sensibilizarea credincioşilor faţă de misiuni şi misionari. Activitatea misionară era încă la începuturi şi nu ştiau toţi credincioşii ce ar presupune aceasta. Am mers prin parohii şi am vorbit despre misiuni. Am implicat în această sensibilizare bolnavii din dieceză care făceau Vinerea întâi, cerându-le să se roage şi să ofere suferinţele lor pentru vocaţii misionare.

- Care erau activităţile misionare precedente în Dieceza de Iaşi şi cu ce aţi continuat?

Când am preluat Centrul Misionar, erau organizate deja cursuri misionare pentru tineri la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian şi eu am continuat să susţin şi să amplific această activitate, organizând astfel de cursuri la Bacău şi la Iaşi. Se organizau, de asemenea, întâlniri cu grupuri de copii, tineri şi adulţi în diferite parohii, unde se foloseau fotografii şi imagini din activitatea misionarilor noştri din Kenya, Coasta de Fildeş şi Ecuador.

- Care au fost proiectele pe care le-aţi pus în aplicare?

Nu am curajul să spun că au fost proiecte mari şi importante, dar aş putea enumera câteva. De exemplu, trimiterea câtorva seminarişti pentru practica pastorală în diferite ţări de misiuni, acolo unde erau misionarii noştri. Pentru mine, acesta a fost un proiect foarte important, deoarece mulţi seminarişti au făcut această experienţă şi, trebuie să recunoaştem, majoritatea misionarilor au fost şi încă mai sunt dintre seminariştii care au făcut această experienţă. Un alt exemplu de proiect important şi care a avut un impact deosebit, nu numai în Dieceza de Iaşi, a fost publicarea anuală a Almanahului Misionar, publicaţie care a ajuns în foarte multe familii. De asemenea, un alt proiect care prindea contur în acea perioadă a fost Cutia Speranţei.

- Cum s-au implicat credincioşii din dieceză în activitatea Centrului Misionar?

Credincioşii din dieceza noastră au fost foarte receptivi la toate informările, catehezele şi discursurile despre misionarism şi misionari. Faptul că ei continuă să susţină proiectele misionare şi pe misionari, prin rugăciunile lor şi prin suportul financiar consistent, este o dovadă clară că acest spirit misionar a pătruns bine în inimile credincioşilor din Dieceza de Iaşi.

- Un gând pentru cititori.

Transmit un gând de mulţumire în numele tuturor misionarilor noştri şi al comunităţilor care ne sunt încredinţate în misiune, pentru tot sprijinul acordat! Totodată, vă cer să vă rugaţi în continuare pentru toţi misionarii, ca Dumnezeu să-i susţină şi să-i încurajeze mai ales în momentele dificile.