de pr. Cristian Chinez
În luna mai ne regrupăm în jurul Maicii Domnului pentru o experienţă deosebită de har şi bunătate. Poate că de la an la an pe alte lungimi de undă. Nu magnetică, desigur...
Iată, în acest sens, o perspectivă încântătoare propusă de către scriitorul George Bernanos în Jurnalul unui paroh de ţară: "Fecioara este inocenţa... Privirea Fecioarei este singura privire cu adevărat copilăroasă, singura privire adevărată de copil care nu s-a ridicat niciodată la ruşinea şi la mizeria noastră. Da, ca să ne rugăm ei cum se cuvine, este nevoie să simţim aţintită asupra noastră această privire care nu e nicidecum de indulgenţă - pentru că nu există indulgenţă fără o oarecare experienţă amară -, ci de compasiune tandră, uimire dureroasă şi nu ştiu ce alt sentiment inimaginabil, inexplicabil, care o face mai tânără decât păcatul, mai tânără decât rasa din care provine şi Mamă prin har, Mamă a harului, mezina speciei umane".
Este posibil ca astfel de cuvinte să fie percepute ca fiind cumva pe contrasens. Căci actualitatea mondenă invadatoare este axată pe tendinţa de a-i transforma până şi pe copii într-un fel de adulţi în miniatură. Cu aproape toate apucăturile lor ne-inocente... Tocmai de aceea avem atâtea de învăţat de la Fecioara Neprihănită, Regina lunii mai, izvor de inocenţă şi bucurie pentru sufletele dornice de frumuseţe desăvârşită.
