de ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti
La 17 mai se împlinesc 10 ani de la declararea de "fericit" a episcopului martir Anton Durcovici, moment celebrat de trimisul Papei Francisc, cardinalul Angelo Amato, prefectul de atunci al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. La moment aniversar se cuvine să ne întoarcem la solemnitatea de pe Stadionul Municipal din Iaşi unde a avut loc celebrarea Sfintei Liturghii şi să prelungim emoţiile acelui moment.
Recunoaşterea ca martir al Bisericii Catolice a fost un mare dar pentru Biserica Catolică din ţara noastră, mai ales pentru Dieceza de Iaşi şi Arhidieceza de Bucureşti.
Despre Fericitul Anton s-a scris mult şi probabil că se va mai scrie, lucrări în care au fost surprinse diferite aspecte ale personalităţii sale de om, de păstor-preot, păstor-episcop, dimensiunile vieţii sale spirituale şi mai ales sfinţenia sa dusă până la martiriu.
După mai mulţi ani de aşteptare, la 28 ianuarie 1997, s-a intrat în linia dreaptă a momentului beatificării: Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor a acordat nulla osta pentru începerea cauzei de beatificare a episcopului Anton Durcovici, considerat martir al credinţei, din acea tristă perioadă a "Bisericii tăcerii", care a învăluit catolicismul din ţările din blocul comunist şi care a făcut mulţi martiri "tăcuţi", mai ales printre episcopi şi preoţi.
Apoi, la 31 octombrie 2013, Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului privind martiriul său, iar la Iaşi au început pregătirile, fiind o premieră absolută, atât pentru Dieceza de Iaşi, cât şi pentru municipiul Iaşi, în care au fost implicate şi autorităţile locale.
Un mare martir şi erou al credinţei merita o celebrare dintre cele mai solemne. Şi cred că aşa a şi fost, mulţi dintre noi fiind protagonişti şi participanţi la acest eveniment de mărturie sublimă de credinţă, sub directa coordonare a PS Petru Gherghel, păstorul de atunci al Diecezei de Iaşi.
În sfârşit, a sosit şi ziua de 17 mai 2014, ziua stabilită pentru celebrarea Liturghiei de beatificare, zi care a constituit pentru credincioşii participanţi o adevărată bucurie spirituală şi a fost prilejul înălţării de rugăciuni în cinstea lui şi de a-l sărbători pentru demnitatea şi fidelitatea cu care l-a imitat pe Cristos.
Fericitul Anton a devenit din acest moment un puternic model de erou şi martir al credinţei, care se înscrie în şirul imens al martirilor de-a lungul istoriei Bisericii, de la comunităţile de la origini până în timpurile moderne, de-a lungul secolelor şi în diferite părţi ale lumii.
Icoana Fericitului episcop Anton Durcovici a devenit, odată cu beatificarea sa, un tezaur al diecezelor de Iaşi şi Bucureşti, arhidieceză care l-a dăruit spre a păstori credincioşii din Moldova.
Oferit ca un dar ţării noastre de Dumnezeu, episcopul Durcovici a acceptat drumul greu al renunţării şi al umilinţei în perioada regimului comunist, astfel încât toţi cei pe care el îi păstorea să găsească într-însul un model de credinţă şi fidelitate faţă de Dumnezeu, faţă de Sfântul Scaun şi faţă de Biserica Catolică.
În ziua în care a fost instalat episcop de Iaşi (14 aprilie 1948), Monseniorul Durcovici a făcut o profeţie: Şi voi jertfi pentru voi şi poporul credincios, cât mai des, la sfântul altar pe Fiul lui Dumnezeu, Mielul cel fără de pată; mă voi jertfi pe mine însumi, punându-mă cu tot ce sunt şi am la dispoziţia voastră şi a credincioşilor.
Spunând aceste cuvinte, episcopul Anton Durcovici îşi arată disponibilitatea de a se jertfi cu totul şi de a se pune la dispoziţia preoţilor şi a credincioşilor, lucruri pe care le va împlini prin moartea sa martirică în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei la 10 decembrie 1951 pentru credinţa şi fidelitatea sa faţă de Biserică şi de urmaşul Sfântului Petru.
La zece ani de la beatificare, continuăm să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru darul beatificării episcopului martir Anton Durcovici şi invocăm ocrotirea şi mijlocirea lui asupra Bisericii Catolice din România.
Fericite Anton Durcovici, roagă-te pentru noi!
