Prelucrare de pr. Felician Tiba
Cine nu-şi aminteşte de altarul dedicat Maicii Preasfinte din biserica copilăriei sale? Ca şi astăzi, şi atunci acest altar era împodobit cu cele mai frumoase flori pe care le putea oferi comunitatea.
Ştiu că eram ministrant şi, printre alte obligaţii pe care le aveam, în luna mai trebuia să ne ocupăm şi de florile pentru altarul Preacuratei. Şi cum altfel ne-am fi putut îndeplini această nobilă misiune, decât să mergem şi să ne prezentăm în numele părintelui paroh drept mesagerii săi de încredere?!
"Măi, sigur nu le duceţi în altă parte?", mai spunea câte o bătrână. "Dar sunt pentru biserică sau pentru şcoală?", ne întreba o altă doamnă.
Hm, ne-a dat o idee bună, pentru şcoală... Dacă tot adunăm flori pentru Sfânta Fecioară Maria, de ce să nu ducem câteva şi doamnei diriginte, măcar aşa o să fie mai indulgentă cu noi la lecţii, am gândit noi. Şi am început să-i ducem doamnei diriginte din florile pe care le adunam din sat pentru altarul Sfintei Fecioare Maria.
Nu mică ne-a fost mirarea, dar şi mai mare ne-a fost ruşinea, când am văzut că, de fapt, doamna diriginte, pentru că primea atât de multe flori, în loc să le ducă acasă, le ducea la biserică şi le punea acolo unde vedea că mai sunt, respectiv la altarul Sfintei Fecioare Maria.
Am înţeles atunci că nu mai trebuia să le "deturnăm" destinatarul, ci trebuia să le ducem exact pentru cine erau plănuite, Sfintei Fecioare Maria, Regina lunii mai. (Cătălin)
