de pr. Iosif Dorcu
Un pelerin care trece prin oraşul Toulouse obligatoriu trebuie să viziteze cel mai vechi sanctuar marian de pe teritoriul Franţei, La Daurade, situat pe malul drept al fluviului Garonne. În jurul anului 400, un vechi templu păgân a fost transformat în biserică dedicată Fecioarei Maria, fiind ornat cu mozaicuri acoperite cu foiţă de aur, de unde îi vine şi numele latin "Deaurata" (aurită), devenit azi Daurade.
Aşadar, în antichitate exista aici un templu dedicat zeului Apollo, însă împăraţii romani l-au oferit creştinilor. În anul 431, la Conciliul de la Efes a fost stabilită dogma maternităţii divine a Fecioarei Maria şi, probabil, acesta a fost motivul dedicării sanctuarului Mariei.
Pe la anul 1077, biserica este integrată într-un complex benedictin, care depindea de Abaţia de la Cluny. Pentru că era foarte veche, biserica s-a dărâmat în anul 1761. În anul 1764, începe proiectul unui mare sanctuar, care se voia o copie a Bazilicii "Sfântul Petru" din Roma. Planul fiind prea ambiţios, a suferit multe schimbări. În anul 1791, din cauza Revoluţiei franceze, lucrările au fost întrerupte. Sanctuarul a fost finalizat abia în anul 1836, iar în anul 1876, Papa Pius al IX-lea i-a conferit titlul de basilica minor. La 1 februarie 1963, statul francez i-a oferit statutul de monument istoric.
În urma restaurării care a avut loc între 2017 şi 2019, sanctuarul impresionează prin măreţie, picturi de mari dimensiuni, arhitectură, combinaţii de marmură multicoloră, dar în special prin frumuseţea altarului lateral în care este venerată statuia neagră miraculoasă a Fecioarei Maria.
Între anii 1810 şi 1820, pictorul Joseph Roques a realizat în prezbiter şapte tablouri de mari dimensiuni, prezentând viaţa Fecioarei Maria de la Zămislire până la Ridicarea la cer.
Inaugurarea noilor lucrări s-a făcut în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri din anul 2019, în prezenţa arhiepiscopului de Toulouse, Mons. Robert Le Gall.
În sanctuar, încă din secolul al X-lea exista o statuie, cunoscută cu titlul de "Fecioara neagră", însă aceasta a fost furată prin secolul al XVI-lea. A fost realizată o copie identică, căreia i s-au atribuit multe miracole, unul dintre acestea fiind apărarea cartierului Saint-Michel de un mare incendiu în anul 1672. Din nefericire, în anul 1799 revoluţionarii au ars-o în piaţa publică. O a treia copie, care se poate vedea astăzi, a fost realizată în anul 1807, şi măsoară cam doi metri înălţime. Maria ţine pruncul pe braţul stâng, iar în mâna dreaptă are un sceptru, semn al regalităţii. Multe case de modă au oferit veşminte de mare valoare Madonei, care se schimbă în funcţie de timpurile liturgice. De asemenea, coroana Mariei şi a pruncului sunt clasificate ca obiecte de valoare naţională.
În fiecare an, la 3 mai, în bazilică este celebrată o Liturghie în cadrul căreia sunt binecuvântate trofeele (flori din aur şi argint) Academiei de Jocuri Florale (înfiinţată în anul 1694). Aceste trofee binecuvântate sunt apoi duse la Academie pentru a fi oferite laureaţilor.
Sfânta Fecioară de la Toulouse mai este cunoscută şi ca protectoare a viitoarelor mame. În fiecare sâmbătă dimineaţă se celebrează o Liturghie cu caracter special pentru binecuvântarea viitoarelor mame. Încă din Evul Mediu există obiceiul de a atinge abdomenul femeilor însărcinate cu mantia Maicii Domnului. În prezent, în cadrul Liturghiei de sâmbătă, femeile primesc un cordon binecuvântat numit "cordonul Fecioarei", cu care îşi înconjoară mijlocul pentru ca naşterea să fie uşoară şi în bune condiţii. O statistică spune că, între anii 2003 şi 2006, 754 de femei au cerut un asemenea cordon.
Sanctuarul La Daurade este cel mai vizitat din Toulouse, cu 100.000 de pelerini anual. Deşi aici vin viitoare mame din toată Europa, acest cordon, însoţit de o rugăciune, poate fi trimis oriunde în lume, la cerere.
