Pentru o viaţă mai bună şi fără pericole

de Alicia Cobzaru

Iunie este probabil, pentru mulţi dintre noi, o lună în care ne facem bagajele pentru a "fugi", într-un sens bun, plăcut, acasă la părinţi sau în concediu. Însă această lună ne invită şi să ne rugăm "pentru cei care fug din propria ţară", nevoiţi să-şi facă bagajul şi să "fugă de război sau foame, constrânşi la călătorii pline de pericole şi violenţe", pentru ca aceştia "să afle primire şi noi oportunităţi de viaţă în ţările care le oferă ospitalitate".

Realitatea aceasta cruntă, trăită de cei pe care îi numim migranţi, e mai aproape decât dorim să realizăm, dacă ne gândim la Ucraina şi la războiul care se duce acolo de mai bine de doi ani. Unii dintre noi chiar locuiesc în oraşe în care aceşti migranţi încearcă să-şi continue vieţile şi să găsească speranţă, chiar şi departe de casele şi poate chiar de membrii familiei lor, constrânşi să rămână în ţară din cauza bolii sau pentru cauza războiului.

Întâlnirea cu aceste persoane este o invitaţie să nu trecem indiferenţi de realitatea suferinţei lor şi să le oferim un gest cât de mic, pe care Domnul să-l transforme într-o mărturie de iubire şi de speranţă. O prietenă mi-a oferit o astfel de mărturie. Alături de ea am fost voluntară în martie 2022 la Siret, primind refugiaţi în Parohia "Naşterea Sfintei Fecioare Maria". La gestul prietenei mele de a le oferi câte un rozariu unei doamne şi fiicei ei, care fugiseră de război, doamna s-a emoţionat foarte tare şi a fost un motiv de bucurie şi apropiere chiar şi în acea situaţie dureroasă. Am păstrat legătura cu aceste femei şi am avut ocazia să ne reîntâlnim după un an la Iaşi, unde acestea încercau să îşi găsească un loc de muncă şi să înveţe limba română. La un moment dat, în timpul întâlnirii, doamna a scos din geantă rozariul primit şi a zâmbit emoţionată. Nu uitase de gestul prietenei mele şi de forţa pe care încrederea în Domnul o poate avea.

În luna iunie, suntem şi noi invitaţi să oferim un gest de iubire şi speranţă, purtându-i pe migranţi în rugăciunea Sfântului Rozariu sau în rugăciunea personală.