de pr. Cristian Chinez
Viktor Frankl, părintele logoterapiei, scrie undeva: "Aşa cum viaţa îşi păstrează potenţialul de sens în orice împrejurare, chiar şi în cele mai nefericite, o persoană nu-şi poate pierde valoarea, deoarece valoarea persoanei în întregul său este bazată pe valorile acumulate în trecut, chiar dacă aceste valori sunt sau nu utile în prezent". Or, în lumea în care trăim totul este apreciat în termeni de funcţionalitate sau utilitate. Iată de ce, continuă renumitul psiholog: "Societatea de astăzi este orientată pe realizări şi, prin urmare, îi glorifică pe oamenii care au succes şi sunt fericiţi, la fel cum îi adoră pe tineri. Practic, ignoră valoarea tuturor celorlalţi...".
Pe de altă parte, pledând pentru "deguruficarea logoterapiei", autorul citat precizează: "Nu am niciun fel de interes în creşterea unor papagali care doar să reproducă «vocea maestrului», ci caut mai degrabă să transmit ştafeta către «spirite independente, inventive, inovative şi creative»."
Mai pragmatică, Charlotte Bühler vine cu o soluţie: "Tot ce putem face este să studiem vieţile oamenilor care par să fi găsit răspunsuri la sensul suprem al vieţii omului şi să le comparăm cu vieţile celor care nu au găsit aceste răspunsuri".
Poate că, în lumina celor înşirate aici, va fi mai uşor gustată autoironia celor care la aniversar afişează, fără să citeze, cuvinte ca acestea: "Nu îmbătrânesc. Îmi creşte valoarea".
